Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați

În Carta de fundamentare a ONU (articolul 55) se menţionează că oamenii au drepturi şi libertăţi egale indiferent de apartenenţa rasială, sexuală, lingvistică ori religioasă. În anul 1948, în documentul intitulat Declaraţia Universală a drepturilor omului, erau menţionate şi alte repere de care trebuie să se ţină neapărat seama pentru a nu genera ingalităţi. Astfel, culoarea pielii, mărimea proprietăţii, diferenţele de opinie, originea naţională, originea socială, deosebirile statuare şi altele, erau variaţii acceptate, despre care se spunea că nu trebuie, în nici o împrejurare, să diminueze din cuantumul şi natura drepturilor sau libertăţilor indivizilor. Orice favorizare sau defavorizare petrecută în aceste direcţii era definită ca act de discriminare.

Eliminarea discriminărilor după criteriul de sex – vizibile sau discrete – este una dintre condiţiile necesare pentru construirea unei societăţi echitabile şi pentru evoluţia spre progres, aceasta presupunând implicarea efectivă a autorităţilor statului şi a fiecărui om politic în parte.

Glenys Kinnock – membră a Parlamentului European afirmă că „egalitatea de gen trebuie să constituie un obiectiv central al oricărei democraţii care doreşte să ia masuri ca opiniile femeilor şi bărbaţilor să se bucure de aceeaşi greutate şi influenţă. A milita pentru drepturi reale pentru femei înseamnă să tindem către o societate care să dea dovadă de generozitate şi de o toleranţă care poate crea drepturi cetăţeneşti depline şi egale pentru toţi.”

Este de menţionat faptul că nu trebuie să uităm că femeile nu sunt o categorie socială care apără interese proprii, pentru că ele sunt înainte de orice agenţii recompunerii unei lumi ce a fost mai întâi sfâşiată de un model foarte polarizat de modernizare, care a conferit Europei o putere excepţională, înainte de a se descompune sub loviturile violente ale mişcărilor sociale dezlănţuite de categoriile de mult ferecate într-un statut de inferioritate.

Pe plan internaţional problematica egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi reprezintă o mare preocupare deşi diferite aspecte au fost evocate prin mai multe declaraţii sau tratate internaţionale, respectiv prin:

• Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948);

• Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii (1952),

• Convenţia asupra cetăţeniei femeii căsătorite (1957),

• Convenţia privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriilor (1962);

• Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (1966);

• Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice (1966);

• Declaraţia privind eliminarea discriminării faţă de femei (1967).

O dată cu adoptarea Convenţiei nr. 3 privind protecţia maternităţii, în anul 1919, se poate spune că a avut loc recunoaşterea legală şi încercarea de protejare la nivel internaţional a drepturilor femeilor. Prin adoptarea acestei convenţii, Organizaţia Internaţională a Muncii a devenit prima instituţie internaţională care a adoptat norme cu putere juridică în favoarea drepturilor femeilor şi, prin aceasta, implicit în favoarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

Noţiunile de egalitate de şanse şi egalitate de tratament au început să fie utilizate în anul 1958, atunci când Organizaţia Internaţională a Muncii a adoptat Convenţia nr.111 privind discriminarea în domeniul forţei de muncă şi exercitării profesiei. Aceste noţiuni au continuat însă să fie utilizate pentru multă vreme doar în domeniul relaţiilor de muncă, referindu-se în principal la angajare, condiţii de promovare, formare profesională, concediere.

Un nou mod de abordare, la nivel internaţional, a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi a început după ce Adunarea Generală a O.N.U. a proclamat prima Decadă a femeilor „Egalitate, Dezvoltare, Pace”, în perioada 1975-1985, iar o dată cu recunoaşterea drepturilor femeii ca parte inalienabilă a drepturilor omului, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei (CEDAW), la data de 18 decembrie 1979, intrând în vigoare la 3 septembrie 1981. Peste 160 de state sunt astăzi părţi ale acestei Convenţii.

Convenţia defineşte discriminarea faţă de femei astfel:

„Expresia discriminarea faţă de femei vizează orice diferenţiere, excludere sau recunoaştere bazată pe sex, care are drept efect sau scop să compromită ori să anihileze recunoaşterea, beneficul şi exercitarea de către femei, indiferent de stara lor matrimonială, pe baza egalităţii dintre bărbat şi femeie, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în domeniile politic, social, economic, cultural şi civil sau în orice alt domeniu.”