Egalitatea de șanse pe piața muncii

Egalitatea de şanse are la bază asigurarea participării depline a fiecărei persoane la viaţa economică şi socială, fără deosebire de origine etnică, sex, religie, vârstă, dizabilităţi sau orientare sexuală.

Uniunea Europeană promovează drepturile fundamentale, nediscriminarea şi egalitatea de şanse pentru toţi. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au declarat 2007 - Anul European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi, în vederea asigurării unei participări depline a fiecărei persoane la viaţa economică şi socială, fără deosebire de origine etnică, sex, religie, vârstă, dizabilităţi sau orientare sexuală.

Egalitatea de şanse are la bază standardele stabilite prin următoarele directive adoptate de către Uniunea Europeană:

- Directiva 75/117/CE privind aplicarea principiului egalităţii de remuneraţie pentru femei şi bărbaţi;

- Directiva 76/207/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în privinţa accesului la angajare, formare profesională şi promovare, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile de muncă;

- Directiva 92/85/CE privind introducerea măsurilor de încurajare a îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătoarelor gravide, lăuze sau care alăptează;

- Directiva 97/80/CE privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe bază de sex;

- Directiva 79/7/CE privind aplicarea progresivă a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale;

- Directiva 86/613/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care execută o activitate independentă, inclusiv agricolă, precum şi a protecţiei maternităţii;

- Directiva 96/34/EC referitoare la concediul parental;

- Directiva 78/2000/CE privind egalitatea în domeniul ocupării precum şi în alte aspecte ale vieţii cotidiene;

- Directiva 43/2000/CE privind tratamentul egal al persoanelor indiferent de originea rasială şi etnică.

Conform Regulamentului 1083/2006 al Consiliului Uniunii Europene, egalitatea de şanse constituie unul dintre principiile de intervenţie ale Fondurilor Structurale.

Pentru Anul European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi au fost stabilite patru obiective, care sunt urmărite prin acţiunile şi programele care se vor desfăşura în acest cadru, şi anume: drepturi (creşterea gradului de conştientizare asupra dreptului la egalitate şi nediscriminare, precum şi asupra problemei discriminării multiple), reprezentativitate (stimularea dezbaterilor asupra mijloacelor de creştere a participării în societate a grupurilor care sunt victime ale discriminării şi a participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor), recunoaştere (facilitarea şi celebrarea diversităţii şi egalităţii) şi respect (promovarea unei societăţi bazate pe o mai mare coeziune).

Anul European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi vizează combaterea stereotipurilor şi rolurilor atribuite femeilor şi bărbaţilor indiferent de etnie, religie, dizabilităţi, vârstă şi orientare sexuală, precum şi necesitatea modificării comportamentelor, atitudinilor, normelor şi valorilor care aduc atingere demnităţii umane. Acţiunile prevăzute în această direcţie se referă la înlocuirea modelelor culturale, care reflectă stereotipurile de la nivelul societăţii şi la integrarea principiului egalităţii şi diversităţii mai ales în educaţie, cultură şi mass - media.

Valorificarea diversităţii culturale, etnice şi a diferenţelor de gen, de vârstă constituie premise pentru dezvoltarea societăţii şi, totodată, asigură un cadru în care relaţiile sociale au la bază valori ca toleranţa şi egalitatea.

Cetăţenii Uniunii Europene au dreptul la tratament egal indiferent de sex, etnie, religie, dizabilităţi, vârstă şi orientare sexuală. Anul European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi îşi propune să lanseze campanii de creştere a gradului de conştientizare privind dreptul la tratament egal şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fiecărui cetăţean. În calitate de Stat Membru, România s-a angajat să respecte aceste drepturi şi să promoveze diversitatea. Deşi societatea civilă - şi în special asociaţiile care militează pentru drepturile femeilor - a semnalat de mai multă vreme inegalităţile existente în fapt între femeile şi bărbaţii din România, instituţiile publice au abordat problematica egalităţii de gen doar în cadrul procesului de negociere în vederea aderării la Uniunea Europeană, îndeplinirea standardelor în acest domeniu, prevăzute de către directivele europene amintite anterior, constituind unul dintre criteriile de aderare. Problematica promovării egalităţii şanselor în viaţa socială pentru ambele sexe, constituie o cerinţă esenţială pentru societatea românească, fiind considerată o componentă de bază a preocupării pentru respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor. De aceea, stimularea în egală măsură a contribuţiei femeilor şi bărbaţilor la dezvoltarea durabilă şi la progresul societăţii a căpătat o importanţă crescândă în România. Trebuie precizat însă faptul că impactul transformărilor economice, politice şi sociale care au avut loc în România în anii '90 a afectat în mod diferit situaţia femeilor şi cea a bărbaţilor. Mai persistă încă diferenţieri semnificative în ceea ce priveşte nivelul de participare a femeilor şi bărbaţilor la activităţile productive, veniturile obţinute de cele două categorii din munca prestată, starea de sănătate, modul de participare a acestora la viaţa publică şi la luarea deciziilor.

Legislaţia României garantează drepturile egale ale cetăţenilor de a participa la viaţa economică şi socială, de a se pregăti şi forma într-o anumită profesie, de a se angaja, promova şi participa la distribuirea beneficiilor, de a se bucura de protecţie socială în anumite situaţii. Cu toate acestea, segregarea profesională a femeilor persistă încă şi este demonstrată prin existenţa modelelor de ocupare diferenţiate pe sexe, ceea ce determină disparităţile între venituri, chiar dacă principiul "la muncă egală salariu egal" este consacrat juridic.