Egalitatea dintre femei și bărbați

Noțiuni introductive

Egalitatea de șanse între femei și bărbați este un principiu fundamental al dreptului european care se aplică tuturor domeniilor vieții sociale, inclusiv pieței muncii și educație.

La nivelul Uniunii Europene principiul egalității de tratament între femei și bărbați există din 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma ( art. 141- trebuie asigurată o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală). De asemenea, reducerea diferenței de remunerare face parte dintre obiectivele Strategiei Europene de la Lisabona, din 2000 pentru ocuparea și creșterea numărului de locuri de muncă.

Cel mai important document în această materie este Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă. Directiva vizează simplificarea, modernizarea și îmbunătățirea legislației europene în acest domeniu.

Această directivă interzice discriminările directe sau indirecte între femei și bărbați în ceea ce privește condițiile:

- de recrutare, de acces la încadrarea în muncă sau la activitățile nesalariale;

- de concediere;

- de formare și promovare profesională;

- de afiliere la organizațiile sindicale sau patronale.

În plus, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ( articolul 157) interzice discriminarea bazată pe sex în ceea ce privește remuneerația pentru aceeași muncă sau pentru o muncă având aceeași valoare. Acest principiu se aplică, de asemenea, sistemelor de clasificare profesională utilizate la stabilirea remunerațiilor.

Cu toate acestea, o diferență de tratament între femei și bărbați poate fi justificată prin natura activităților profesionale avute în vedere, dacă măsurile luate sunt legitime și proporționate.

Statele membre încurajează angajatorii și formatorii profesionali să combată orice discriminare bazată pe sex, în special hărțuirea și hărțuirea sexuală.

În România, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a inițiat proiecte pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați.

Strategia națională pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pe piața muncii pentru perioada 2010-2012 prevede: reducerea diferentelor de gen în salarizare și încurajarea concilierii vieții de familie cu viața profesională, iar măsurile luate se aplică atât in sectorul public, cât și în cel privat.

De egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă beneficiază toţi lucrătorii, inclusiv persoanele care exercită o activitate independentă.

Prevederile legilor din România se aplică tuturor persoanelor, funcţionari publici şi personal contractual din instituţiile publice, cadrelor militare din sectorul public şi personalului contractual din sectorul privat.

- Angajatorul are obligații legale în scopul prevenirii şi eliminării oricăror comportamente, definite drept discriminare bazată pe criteriul de sex.

- Maternitate. Sunt propuse modificări privind dispoziţiile privitoare la protejarea maternităţii. Astfel:

- Orice tratament mai puţin favorabil aplicat unei femei legat de sarcină sau de concediul de maternitate constituie discriminare.

- Este interzis să i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă.

- Orice tratament mai puţin favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat, privind concediul pentru creşterea copiilor sau concediul paternal, constituie discriminare.

- Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care: salariata este gravidă sau se află în concediu de maternitate; salariata/salariatul se află în concediul pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi; salariatul se află în concediu paternal.

- La încetarea concediului de maternitate, a concediului pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi, sau a concediului paternal salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă sau la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente şi, de asemenea, de a beneficia de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei.

- Prevederi exprese în contractul colectiv de muncă. Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de sector de activitate, grup de unităţi şi unităţi, părţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizărilor/reclamaţiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.

- Orice sesizare sau reclamaţie a faptelor de discriminare pe criteriul de sex poate fi introdusă şi după încetarea relaţiilor în cadrul cărora se susţine că a apărut discriminarea, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptei. Cererile persoanelor care se consideră discriminate pe baza criteriului de sex, adresate instanţelor judecătoreşti competente, sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL I

Cadrul normativ

Art. 119 al Tratatului CEE privind constituirea Comunității Europene (art. 141 în versiunea consolidată) instituie principiul plății egale pentru muncă egală între bărbați și femei. În înțelesul acestui articol, plata inseamnă salariul minim sau obișnuit, fie în numerar, fie în bunuri, pe care lucrătorul îl primește, direct sau indirect, pentru munca sa de la angajatorul său.

Totodată, plata egală fără discriminare bazată pe sex înseamnă:

a) că acea plată pentru aceeași muncă în unitățile de produse va fi calculată pe baza aceleiași unități de măsură;

b) că acea plată pentru muncă în unitatea de timp va fi aceeași pentru aceeași activitate.

Curtea Europeană de Justiție a recunoscut dreptul la un tratament egal ca un drept fundamental în dreptul comunitar.

Dispoziția cu putere de principiu cu privire la nediscriminare bazată pe sex, cuprinsă în art. 119, a fost dezvoltată printr-o serie de directive, recunoscute fiind de cea mai mare importanță, legate chiar de esența pieței interne:

- Directiva nr. 75/117/CEE care adâncește explicitarea principiului plății egale, astfel încât să includă plata egală pentru munca de valoare egală;

- Directiva nr. 76/207/CEE, care prevede tratament egal pentru bărbați și femei în procesul angajării;

- Directiva nr. 92/85/CEE, care se referă la necesitatea introducerii măsurilor de încurajare a sănătății și securității în muncă a femeilor gravide și lucrătoarelor care au născut recent sau care alăptează;

- Decizia Comisiei nr. 95/420/CE care amendează Decizia Comisiei 82/43/CEE în legătură cu înființarea unui Comitet consultativ privind șansele egale între femei și bărbați;

- Directiva nr. 2000/78/CE privind crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în domeniul ocupării și al muncii;

- Directiva nr. 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de angajare și de muncă.