Egalitatea între sexe

I.INTRODUCERE

Problematica egalitãţii de gen si a nediscriminãrii reprezintã concepte esenţiale care guverneazã societatea în contextual actual, atât pe plan internaţional, cât si pe plan european (comunitar). Din multitudinea de drepturi consacrate de-a lungul evoluţiei normative, principiul egalitãţii de gen (de sex) se evidenţiazã ca un element de armonizare impunând statelor o afinitate spre egalitate, sub toate aspectele, în demersul de aplicare a legislaţiei lor.

Egalitatea între femei si bãrbaţi reprezintã un drept fundamental, o valoare comunã a societãţii umane. Cu toate cã inegalitãţile încã existã, la nivel internaţional cât si la nivelul Uniunii Europene s-au înregistrat progrese semnificative în ultimele decenii în scopul asigurãrii respectãrii acestui principiu. Normele adoptate vizeazã înlãturarea discriminãrii bazate pe sex în ceea ce privste accesul la ocuparea forţei de muncã, egalitatea salarialã, protecţia maternitãţii, securitatea socialã etc.

În continuare vom prezenta reglementãrile adoptate la nivel internaţional, precum si la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveste asigurarea respectãrii principiului egalitãţii între sexe în materia relaţiilor de muncã , a asistenţei sociale.

II.EGALITATEA DE TRATAMENT - Reglementãri internaţionale

Promovarea constantã, sistematicã si concertatã a principiului egalitãţii de sanse între femei si bãrbaţi, în accepţiunea actualã a noţiunii, constituie o preocupare relative recentã pentru comunitatea internaţionalã, desi diferite aspecte ale egalitãţii între femei si bãrbaţi au fost evocate prin mai multe declaraţii sau tratate internaţionale, cum ar fi: Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului (1948), Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii (1952), Pactul internaţional privind drepturile civile si politice (1966), Declaraţia privind eliminarea discriminãrii faţã de femei (1967).

Recunoasterea legalã si încercarea de protejare a drepturilor femeilor la nivel internaţional a debutat în anul 1919 o datã cu adoptarea Convenţiei nr. 3 privind protecţia maternitãţii Prin adoptarea acesteia, Organizaţia Internaţionalã a Muncii a devenit prima entitate internaţionalã care a adoptat norme cu putere juridicã în favoarea drepturilor femeilor si prin aceasta, în favoarea egalitãţii de sanse între femei si bãrbaţi.

În anul 1985 O.I.M. a adoptat Convenţia nr. 111 privind discriminarea în domeniul forţei de muncã si exercitãrii profesiei. Acum este pentru prima datã când sunt utilizate noţiunile “ egalitate de sanse” si “egalitate de tratament”. Însã multã vreme aceste concepte au continuat sã fie utilizate doar în domeniul relaţiilor de muncã, referindu-se în principal la angajare, condiţii de promovare, formare profesionalã, concediere. Un nou mod de abordare, la nivel internaţional, a egalitãţii de sanse a început o datã cu proclamarea în perioada 1975-1985, de cãtre Adunarea Generalã a O.N.U., a primei Decade a femeilor “ Egalitate, Dezvoltare, Pace”. La 18 decembrie 1979, O.N.U. a adoptat Convenţia asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare faţã de femei. Drepturile femeii sunt recunoscute ca parte inalienabilã a drepturilor omului. În cadrul Convenţiei s-au stabilit drepturile sociale, economice si politice ale femeiilor. Ratificarea acestui document internaţional a constituit un prim pas în promovarea efectivã a egalitãţii între femei si bãrbaţi în toate domeniile de activitate, întrucât statele s-au angajat sã adopte legi noi si sã aplice mãsuri si acţiuni speciale care sã permitã modificarea structurilor sociale si culturale care perpetueazã formele de discriminare. Pentru a se evalua progresele realizate statele prezintã periodic rapoarte structurii specializate din cadrul O.N.U.

Calea deschisã o datã cu declararea primei Decade a femeilor (“Egalitate, Dezvoltare, Pace”) a fost urmatã de o serie de acţiuni menite sã contribuie la îmbunãtãţirea continuã a statutului femeilor. Dintre acestea este important sã amintim de cele patru conferinţe mondiale privind condiţia femeilor în lume. La cea mai recentã dintre ele ( Conferinţa de la Beijing) reprezentanţii a peste 180 de state au adoptat douã documente fundamentale: Declaraţia privind angajamentele ţãrilor participante si Platforma pentru Acţiune. Aceste acte au adus în atenţia opiniei publice douãsprezece domenii considerate critice pentru condiţia femeilor si au propus mãsuri concrete pe plan internaţional si naţional. În anul 2000 a svut loc o sesiune extraordinarã a Adunãrii Generale a O.N.U. cu tema “Femeile în anul 2000. Egalitate între sexe, dezvoltare si pace pentru secolul XXI”. Concluziile acestei importante reuniuni internaţionale se axeazã pe consolidarea si continuarea mãsurilor aplicate de cãtre statele lumii pentru asigurarea realizãrii de facto a egalitãţii de sanse si de tratament între bãrbaţi si femei.