Elemente de Balistică

Elemente de balistică judiciară

Balistica judiciara este o ramură importantă a Criminalisticii tehnice. Studiul armelor de foc şi al urmelor împuşcăturii prezintă un interes particular în condiţiile în care armele de foc sunt folosite în mod frecvent pentru executarea unor activităţi criminale, unele chiar transfrontaliere, de natură teroristă.

Definiţia balisticii judiciare

„Balistica judiciară este o ramură a tehnicii criminalistice care studiază construcţia şi funcţionarea armelor de foc, fenomenele legate de tragere şi urmele determinate de acestea în scopul rezolvării problemelor ridicate de urmărirea penală” ,

Balistica judiciară face parte din balistica generală, care, Ia rândul ei, are trei componente:

- balistica interioară - studiază fenomenele ce se produc în canalul ţevii armei după percutare;

- balistica exterioară - examinează fenomenele ce se produc din momentul în care glonţul părăseşte gura ţevii şi până la atingerea ţintei pe traiectorie;

- balistica ţintei - cercetează fenomenele ce se produc prin atingerea acesteia de către glonţ sau proiectil.

Regimul juridic al armelor de foc şi al muniţiilor este stabilit prin Legea nr. 295 privind regimul armelor şi al muniţiilor din 28 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Anul 172 (XVI), nr.583, din 30 iunie 2004.

Definiţii generale şi categorii de arme şi muniţii introduse prin Legea nr. 295 din 28 iunie 2004

Principalele concepte ce trebuie definite în abordarea acestei teme sunt: arme, muniţii şi operaţiuni cu arme şi muniţii. Astfel:

1) arma - orice dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura care se regăseşte în una dintre categoriile prevăzute în anexă;

2) arma de foc - arma al cărei principiu de funcţionare are la bază forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături; simt asimilate armelor de foc şi ansamblurile, subansamblurile dispozitivele care se pot constitui şi pot funcţiona ca arme de foc;

3) muniţie - ansamblul format de proiectil şi, după caz, încărcătură de azvârli capsa de aprindere, precum şi celelalte elemente de asamblare care îi asigură funcţionarea şi realizarea scopului urmărit;

4) operaţiuni cu arme şi muniţii - producerea, confecţionarea, modificare prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, închirierea, schimbi donaţia, importul, exportul, transportul, tranzitul, transferul, transbordarea, depozitare casarea şi distrugerea armelor de foc şi muniţiilor;

5) uz de armă - executarea tragerii cu o armă.

Categorii de arme şi muniţii

Se pot identifica mai multe tipuri de arme şi muniţii, după cum urmează:

1) arme şi muniţii interzise - arme şi muniţii a căror procurare, deţinere, port i folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor care a competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale,

2) arme şi muniţii letale - arme şi muniţii prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor;

3) arme şi muniţii neletale - arme şi muniţii destinate pentru un scop utilitar săi pentru agrement, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moarte; persoanelor; sunt asimilate acestei categorii şi armele vechi.

Clasificarea armelor din punct de vedere al destinaţiei

Din punct de vedere al destinaţiei armele pot fi clasificate în:

1) arme militare - arme destinate uzului militar;

2) arme de apărare şi pază - arme de foc scurte, omologate sau recunoscute în condiţiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieţii, integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice;

3) arme de autoapărare - arme neletale scurte, special confecţionate pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare;

4) arme de tir - arme destinate practicării tirului sportiv, omologate sau recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;

5) arme de vânătoare - arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe ţevi, care folosesc muniţie cu glonţ sau/şi cu alice, omologate sau recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;

6) arme utilitare - arme destinate să asigure desfăşurarea corespunzătoare a unor activităţi din domeniile industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protecţiei mediului şi protecţiei împotriva dăunătorilor, precum şi desfăşurarea de către societăţile specializate de pază a activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor sau a transporturilor unor valori importante;

7) arme de asomare - arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin supunerea acestora la un şoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;

8) arme cu destinaţie industrială - arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui scop industrial de uz civil şi care au aparenţa unei arme de foc automate;

9) arme cu tranchilizante - arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin injectarea de substanţe tranchilizante;

10) arme de panoplie - arme de foc devenite nefuncţionale ca urmare a transformării lor de către un armurier autorizat;

11) arme de colecţie - armele destinate a fi piese de muzeu, precum şi armele aflate sau nu în stare de funcţionare, care constituie rarităţi sau care au valoare istorică, artistică, ştiinţifică, documentară sau sentimentală deosebită;

12) arme vechi - arme letale produse înainte de anul 1877 sau reproduceri ale acestora, destinate să fie păstrate în colecţii;

13) arme de recuzită - arme special confecţionate, fabricate sau devenite inofensive ca urmare a modificării lor de către un armurier autorizat, necesare activităţii instituţiilor specializate în domeniul artistic.