Elemente de Identificare ale Societatilor Comerciale

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Elemente de Identificare ale Societatilor Comerciale.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constituii societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor legii 31/1990.

Fiecare Societate comerciala are atribute de identificare proprii:

a) Firma este, conform definitiei art.30 din Legea nr 26/1990 privind registrul comertului, „ numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care se semneaza”. La prima vedere, formularea textului lasa impresia unui semn al identitatii intre denumire si firma, dar firma este alcatuita din denumire plus mentiunea formei societatii.

Firma unui comerciant persoana fizica trebuie sa coincida cu numele intreg al acestuia , sau cu numele si initiala prenumelui. La aceasta se pot adauga mentiuni care sa arate mai precis persoana comerciantului sau felul comertului sau. Legea interzice adaugarea altor elemente care ar putea induce in eroare asupra naturii sau intinderii comertului ori situatiei comercinatului.

In cazul societatilor comerciale , firma se compune dintr-un nume sau o denumire plus mentiunea formei societatii.

Firma unei societati in nume colectiv este compusa din numele a cel putin unuia dintre asociati cu mentiunea “societate in nume colectiv”,scris in intregime.

Firma unei societati in comandita simpla se compune din numele a cel putin unuia dintre asociati comanditati cu mentiunea “Societate in Comandita”,scris in intregime.

Daca numele unei persoane straine figureaza, cu consimtamantul sau, in firma unei societati in nume colectiv ori in comandita simpla, aceasta devine raspunzatoare nelimitat si solidar pentru toate obligatiile societatii. Aceeasi regula se aplica si asociatului comanditar al carui nume figureaza in firma unei societati comerciale in comandita.

Firma unei societati pe actiuni sau in comandita pe actiuni se compune dintr-o denumire proprie,de natura a o deosebi de firma altei societati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime “Societate pe actiuni” sau “S.A.”, ori, dupa caz, “societate in comandita pe actiuni” sau “S.C.A”.

Firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr o denumire care sa arate obiectul de activitate ,insotita de mentiune scrisa in intregime “Societate cu Raspundere Limitata” sau “S.R.L.”.

Firma trebuie sa se caracterizeze printr-o noutate ,in sensul ca orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente.Daca o firma este asemanatoare cu o alta firma inmatriculata trebuie sa se adauge o mentiune care sa o diferentieze de aceasta.Oficiul Registrului Comertului are obligatia de a respinge inscrierea unei firme care poate produce confuzii cu alte firme inregistrate.

Potrivit legii, nici o firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.

Prin inregistrarea firmei, comerciantul dobandeste un drept exclusiv asupra ei.Firma poate fi instrainata dar numai odata cu fondul de comert. Uzurparea intentionata a unei firme folosite legitim de alt comerciant constituie obiectul infractiunii de concurenta neloiala ,sanctionata de art 5 al L 11/1991.

b) Emblema. Legea nr.26/1990 defineste emblema ca fiind semnul sau denumirea care deosebeste o societate de o alta societate care desfasoara acelasi fel de activitate.

Emblema trebuie, in primul rand , sa fie scrisa in limba romana . Spre deosebire de firmǎ , emblema are un caracter facultativ.

Conţinutul emblemei poate fi, potrivit legii, un semn sau o denumire.

Semnul poate fi o figura grafica avand orice obiect (un utilaj, o figura geometrica, un animal), el neputand consta in reproducerea obiectului unei activitaţi comune.

Denumirea poate fi fantezista sau un nume propriu, insa ea nu poate fi o denumire generica, fara nici un fel de specificitate.

Datorita finalitatii sale, emblema trebuie sa fie semn distinctiv, mai sugestiv dacat embleme devin adevarate garantii de calitate pentru produsele si serviciile pe care le individualizeaza.

Orice emblema trebuie sa se deosebeasca de emblemele inscrise in acelasi registru al comertului, pentru acelasi fel de comert, precum si de emblemele altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfaoara activitatea .

Prin inregistrarea in Registrul Comertului emblema devine obiect al protectie legii, iar comertului dobandeste un drept de proprietate incorporata asupra acesteia.

Emblemele pot fi folosite pe panouri de reclama, oriunde ar fi asezate, pe factori, scrosori, note de comanda, tarife, proaspete, afisate, publicatii si in orice alt mod, numai daca vor fi insotii in mod vozobil de firma comerciala. Daca emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisa in litere de merimea a celei putin jumatatea literelor cu care este scrisa emblema.

In cazul in care titularul emblemei a fost prejudiciata prin inscrierea, in registrul comertului a unei mentiuni care aduce atingere dreptului sau, el poate cere instantei judecatoresti radierea acelei mentiuni .

Pentru prejudiciile cauzat prin folosirea fara drept a unei embleme, persoana vinovata va fi obligata la plata unei despagubiri, in conditiile dreptului comun.

c)Sediul. Societatea va avea un sediu propriu, distinct de domiciliile sau sediul asociatiilor care o compun. Pentru a putea fi distins de domiciliul asociatilor,mai este denumit si sediu social. Aceasta nu inseamna ca sediul social nu poate fi stabilit la domiciliul sau sediul unuia dintre asociati, insa nu se va confunda cu acesta, fiind un atribut de identificare propriu al noii entitati juridice. Sediul trebuie mentionat in actul constitutiv al societatii. Sediul se raporteaza la locul unde se exercita activitatea de conducere a societatii si nu la locul unde se desfasoara continutul principal al activitatii comercilale.

Potrivit legii sediul este locul unde, de regula, se tin adunarile generale ale asociatilor sau actionarilor; este locul unde societatea este citata in judecata si i se comunica actele de procedura ori notificare etc. Toate aceste situatii reclama ca sediul sa fie acolo unde se gasesc organele de deliberare sau administrare ale societatii, adica cele ce reprezinta vointa acesteia. Pe de alta parte, activitatea societatii se poate desfasura intr-un perimetru foarte vast si care poate fi schimbat in functie de conjunctura, asa incat nu poate fi considerat criteriu de stabilire a sediului.

Stabilirea sediului societatii prezinta interes deoarece determina:

a) nationalitatea societatii comerciale (art. 1 alin.2);

b) legislatia nationala care va reglementa constituirea si functionarea societatii comerciale;

c) Registrul Comertului in care va fi inmatriculata societatea;

d) indeplinirea procedurii de citare sau de notificare;

e) instanta competenta sa judece litigiile in care societatea comerciala este parte (art. 897 C. Com.);

f) instanta care va fi investita cu cerere de reorganizare sau de lichidare judiciara (L. nr.

Fisiere in arhiva (1):

  • Elemente de Identificare ale Societatilor Comerciale.doc