Esența Tipurile și Forma de Stat

1. Conceptul statului şi trăsăturile lui.

Cuvântul „stat” provine din latină „status”, semnificând ideea de ceva stabil, permanent. In sensul său modern, noţiunea de stat se foloseşte mult mai târziu începând cu secolul al XVI-lea. Fiind o categorie socială extrem de complexă, noţiunea de stat se foloseşte in mai multe sensuri:

In sensul larg al cuvântului statul este organizatorul principal al unei colectivităţi umane, care stabileşte reguli generale şi obligatorii de conduită, garantează aplicarea sau executarea acestor reguli şi in caz de necesitate, rezolvă litigiile care apar in societate.

In sensul restrictiv şi concret, statul este ansamblul autorităţilor publice, care asigură guvernarea. Conceptul statului este exprimat din perspective diferite care întrunesc elementele caracteristice cele mai generale ale tuturor statelor indiferent de perioada existenţei lor, iată câteva din ele:

a) statul este dimensiunea specifică şi esenţială a societăţii politice, societate care a rezultat din fixarea unui teritoriu determinat al unei colectivităţi umane întruchipând, naţiunea, şi este guvernată de o putere instituţionalizată având capacitatea şi mijloacele de a exprima şi de a realiza voinţa unei părţi din colectivitate ca voinţă generală. (Ion Deleanu)

b) Statul este un sistem organizaţional, care realizează in mod suveran conducerea unei societăţi, a unui popor stabilit pe un anumit teritoriu.

c) Statul este unitatea formată de un ansamblu de indivizi reuniţi printr-o legătură naţională, locuind pe un teritoriu determinat care, le este propriu lor şi dominat de un Guvern, adică de o putere investită cu dreptul de a formula ordine şi de a le face să fie executate.

Analizând caracteristicile statului expuse mai sus constatăm că statul este caracterizat ca:

- o organizaţie politică a societăţii cu ajutorul căreia se realizează conducerea socială;

- o organizaţie care deţine monopolul creării şi aplicării dreptului

- o organizaţie care exercită puterea pe un teritoriu determinat al unei comunităţi umane;

- o organizaţie politică a deţinătorilor puterii de stat care poate impune exercitarea voinţei generale, aplicând in caz de necesitate forţa de constrângere a statului.

Dicţionarele enciclopedice definesc statul ca o organizaţie politică având menirea să promoveze şi să apere interesele generale ale societăţii.

Nicolaie Popa defineşte statul ca principala instituţie politică a societăţii, constituită pe un teritoriu delimitat, cu o populaţie şi o putere instituţionalizată. Aşadar, statul este principala organizaţie politică a societăţii, constituită pe un teritoriu delimitat cu o populaţie proprie şi o putere instituţionalizată, având menirea să promoveze şi să garanteze interesele generale ale societăţii.

2 Originea statului şi dreptului. Formele statului.

Forma de stat reprezintă o categorie complexă ce determină modul de organizare, conţinutul puterii, structura internă şi externă a acestei puteri.

Forma de stat se caracterizează prin 3 elemente componente: forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic. In continuare le vom caracteriza pe fiecare in parte, astfel Forma de Guvernământ caracterizează modalitatea de formare şi organizare a organelor statului, caracteristicile şi principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea, in special dintre organul legiuitor şi organele executive, inclusiv şeful statului. Charles Louis de Secondat Montesquieu in lucrarea sa „Despre spiritul legilor” arată că există trei forme de guvernământ. Cel republican, cel monarhic şi cel despotic, definindu-le astfel, guvernământul republican este acela in care întregul popor sau numai o parte a lui deţine puterea supremă, cel monarhic este acela care conduce de unul singur, dar potrivit unor legi fixe şi dinainte stabilite, pe când cel despotic, unul singur, fără vreo lege şi fără vre-o regulă, procedează după voinţa sa şi capriciile sale. La rândul său, Jean Jacques Rousseau, in lucrarea sa „contractul social” distinge trei forme de guvernământ: democraţia, aristocraţia şi monarhia, nu aceleaşi definite de Montesquieu, dar cu multe elemente caracteristici asemănătoare. Heghel se referă la Monarhie, aristocraţie şi democraţie, dezvăluindu-le trăsăturile istorice, dar se ocupă in detaliu de forma monarhică de guvernământ căreia ii subliniază importanţa şi efectele pozitive. După opinia sa este esenţial ca elaborarea Constituţiei să reflecte cerinţele de urmat , pornind de la faptul că facerea Constituţiei nu

înseamnă decât o transformare, iar transformarea nu poate avea loc decât pe cale constituţională. El consideră că

forma monarhică trebuie să pună la baza guvernământului tocmai o asemenea Constituţie, care reflectă transformarea şi o produce.

Din punct de vedere al formei de guvernământ statele se împart in monarhii şi republici. Monarhia se caracterizează prin aceea că şeful statului este monarhul (de la grecescul monas ceea ce înseamnă că puterea aparţine unei singure persoane). Monarhul sau altfel denumit regele, ţarul, emirul, domnitorul, de regulă deţine puterea pe viaţă şi o transmite ereditar. In evoluţia sa monarhia cunoaşte mai multe forme şi anume monarhia constituţională, in care monarhul are atribuţii restrânse, rolul Parlamentului fiind foarte important, şi monarhia absolută este aceea in care atribuţiile monarhului sunt foarte întinse, această formă de guvernământ a fost caracteristică, in special, in evul mediu, când monarhul avea puteri practic nelimitate.

Republica este o formă de guvernământ in care puterea supremă aparţine unui organ ales pe un termen limitat.

Republica poate fi:

Republică Parlamentară in care lipseşte şeful statului, fie că acesta este ales de parlament având o poziţie legală mai inferioară(Italia, Austria, Germania ).

Republica Prezidenţială constă in alegerea şefului statului de către cetăţeni sau şefului statului ii revine un rol sporit având atribuţii majore in exercitarea puterii.