Etica academică a studenților și masteranzilor

1. Chestiuni generale privind etica

Preocupări referitoare la etică ori la integritate în universități au fost de-a lungul timpului în domenii precum religie, fîlosofie, teoria generală a dreptului etc. Controversata problemă „moral - juridic” este cu atât mai actuală cu cât societatea resimte o transformare a valorilor care definesc ființa umană.

Constituția României revizuită în art. 1 alineat (3) prevede: „.România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989 și sunt garantate”.

În societatea actuală se vorbește tot mai mult despre valoare în general și se blamează corupția, plagiatul. în Codul de etică al Universității din Craiova se subli-niază: „forma cea mai gravă de plagiat este aceea prin care o persoană își clădește o carieră universitară și de cercetare pe baza unor publicații ca rezultat al fraudei” .

„Ce este etica? Etic și moral înseamnă același lucru?” se întreabă Ghigheci care oferă și răspunsul la aceste întrebări . „Acestea au avut, la început, un caracter religios, fiind promovate de biserică; apoi s-au îmbinat cu regulile etice, îmbrăcând mai târziu un înveliș juridic”, continuă în același context autorul citat. „Chiar etimo logic vorbind cei doi termeni au același înțeles, atât grecescul „ethicos(ethos), cât și latinescul „mores” având semnificația de „moravuri' ”. „Dreptul și morala care nu este virtute sunt instrumente cărora omul trebuie să li se supună ”, se subliniază în doctrină. Dintr-un alt punct de vedere, s-a afirmat că: „Influența moralei asupra dreptului privește atât procesul creării dreptului, cât și procesul de aplicare a sa ”.

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, termenul de „morală” semnifică:

„1. Ansamblul convingerilor, aptitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii, în norme, reguli, determinate istoric și social, care reglementează comportarea și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colecti vitate și a căror respectare se întemeiază pe conștiința și pe opinia publică; etică.

2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate (...) iar termenul de „etică” semnifică:

„1. Știință care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața socială.

2. Totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți.

3. Etica este una dintre formele conștiinței sociale.

n

4. Totalitatea normelor de conduită morală (...)”.

Știința eticii este o disciplină socio-umană, îndrumătoare și prescriptivă, bazată pe principiile deliberării și alegerii, vizând natura personalității și vieții, formarea caracterului, studiul moravurilor11”.

Pe de altă parte, integritatea este o virtute a omului, o trăsătură de caracter cu un caracter complex. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, „virtutea” semnifică: „însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală” . Pe plan academic, așa cum se va dezvolta într-un capitol ulterior, chestiunile referitoare la integritate sunt extrem de delicate și complexe. Se tinde către o cultură a integrității în toate domeniile de activitate, către asumarea responsabilă a consecințelor oricărei fonne de activități iar în mediul academic, cu atât mai mult deoarece aici se pune problema formării viitorilor specialiști.

Evoluția societății în general și avalanșa informațională în special a dus la reconfigurări și regândiri ale multor instituții. „Individul își duce existența în societate, într-un sistem corelat de relații care-1 pun în contact nemijlocit și diversificat cu semenii săi”, afirmă Popalj. Nu detaliem din punct de vedere istoric și comparativ teoriile etice pentru că nu acesta este scopul lucrării însă câteva mențiuni se pot face. Subiectele referitoare la etica universitară ori buna conduită în cercetarea științifică sunt de mare actualitate în prezent, fiind de notorietate cazurile amplu mediatízate de încălcare a regulilor de cercetare academică iar plagiatul este unul dintre aceste situații. Nu în ultimul rând, legislația atât națională cât și preocupările internaționale referitoare la bunele practici în domeniul cercetării tratează învățământul și cercetarea în același timp și este și firesc să fie așa.

„Cunoașterea nu este o simplă copiere a realității, ea presupune o reflectare activă și o reconstrucție a lumii reale în conștiința individuală, desigur, activizarea maximă urmând să se desfășoare la nivelul gândirii și al imaginației, fiind marcată de factorii de personalitate proprii”, remarcă Craiovan2j.

Preocuparea ar trebui să fie identică, cu grijă pentru respectarea prevederilor legii cu privire la cercetarea științifică, lato sensu dar și a normelor de etică, nelimitându-ne numai la personalul din cercetare-dezvoltare, ci la toate cadrele didactice din învățământ care au ca obligație de serviciu scrierea și publicarea de articole de specialitate, cărți, tratate, monografii precum și la profesioniștii dreptului și nu numai. Ne referim, de ce nu și la avocați atunci când redactează pledoariile lor pe care le prezintă public în fața completului de judecată, la magistrați atunci când redactează o hotărâre judecătorească și, chiar la redactorii deciziilor Curții Constituționale a României. De asemenea, includem aici și pe consilierii juridici care redactează lucrări specifice unui litigiu: cerere de chemare în judecată, cerere reconvențională, întâmpinare, cerere de apel, cerere de recurs etc.

Prin urmare, pentru evitarea situațiilor care pun sub semnul îndoielii calitatea activității de cercetare științifică, este necesar să se cunoască, pe de o parte: conceptele precum etica universitară, integritate academică ori buna conduită în cercetarea științifică și, pe de altă parte, legislația aplicabilă bunei conduite academice și eventualele sancțiuni în caz de încălcare a acestora. Prezentul curs nu analizează însă infracțiunile care se pot comite în legătură cu cercetarea științifică, aceasta este apanajul dreptului penal.