Etică și corupție în administrația publică

Notiuni introductive

Administratia se regaseste pretutindeni, in toata complexitatea vietii sociale, constituind una din cele mai utile activitati umane. Notiunea de administratie vine din latinescul <<ad minister>>- a servi pentru. In limba curenta, “a administra” inseamna a conduce, a aranja, a dirija activitati publice si particulare. Administatia publica nu mai este componenta a puterii executive, ci un corp profesional destinat realizarii si asigurarii continuitatii serviciilor publice puse la dispozitia cetatenilor tarii. Din pacate, nu o data, fiecare dintre noi s-a aflat la mna unui functionar al unui astfel de serviciu public. Iar pentru a iesi din aceasta situatie a trebuit sa ii oferim un mic “bacsis”. De la mita la coruptie nu este decat un pic pas. Coruptie, cuvant ajuns in limbile moderne din latinescut <<corrumpere”, adica “a rupe”, “a dezagrega”, are asadar conotatii negative, fiind de presupus ca evolutia morala a umanitatii a diminuat-o drastic, daca nu i-a interzis orice fel de manifestare. Veche de cand lumea, prezenta in toate spatiile si timpurile, coruptia a fost, este si va fi o boala a omenirii care macina, incet dar sigur, orice organizare statala. Faptul ca totusi omenirea a evoluat insotita fiind de aceasta “boala” demonstreaza faptul ca aceaste poate fi stapanita, dar niciodata inlaturata pe deplin. In opinia filozofilor, moralistilor sau a clericilor, cauza coruptiei sta in spatele lacomiei umane, iar metode despre cum o putem combate gasim in religie, filozofie, morala si in drept. Coruptia a fost considerata intotdeauna si pretutindeni, o forma maligna de comportament social, care nu are decat efecte negative. Coruptia constituie o amenintare reala pentru democratie, pentru suprematia dreptului, echitatii sociale si a justitiei, erodand principiile unei administratii eficiente, subminand economia de piata si punand in pericol stabilitatea institutiilor statului. Coruptia capata dimensiuni periculoase in timul reformarii statului, cand vechile institutii nu mai sunt viabile, iar cele noi nu au inca forta sa se opuna evolutiilor negative. O asemenea perioada traverseaza si Romania, perioada caracterizata prin criza economica, cresterea prapastiei dintre guvernati si guvernanti, lipsa de eficacitate a institutiilor puterii. Toti acesti factori favorizeaza patrunderea coruptiei in administratie, economie si politica, ajungandu-se la o simbioza intre stat si structurile criminale, in care statul cu institutiile sale devine parte componenta a problemei si inceteaza a mai fi unul din mijloacele de rezolvare a acesteia. Transformarile politice si economice din ultimii ani , au plasat Romania pe orbita tarilor in curs de dezvoltare .Totusi, implinirile tinerei democratii romanesti, au fost adesea umbrite de zgomotoasele scandaluri de coruptie, care au devenit o prezenta constanta pe primele pagini ale jurnalelor si televiziunii. Astfel s-a ajuns la situatia din alegerile generale din anul 1996, cand in programul politic al mai multor partide sau coalitii de partide a fost inclus si un ambitios program de lupta impotriva coruptiei. Cu toate acestea, chiar si dupa 1996, coruptia nu a incetata sa isi produca nefastele consecintele politice, sociale si mai ales economice. Fenomenele de coruptie au erodat in mod constat credibilitatea institutiilor statului si a reprezentantilor acestora, producand o stare de pericol grava, daca se tine cont de faptul ca o parte din populatie ajunsese sa considere aceste fenomene de coruptie drept caracteristice economiei de piata si inerente unei vieti politice pluraliste. Fenomenul coruptiei a fost considerat, intotdeauna, ca una dintre cele mai grave abateri comportamentale, care denatureaza administrarea afacerilor publice catre scopuri de ordin privat. Contradictiile aparute ca urmare a disparitiei vechilor structuri economice si a schimbarii formei de proprietate, ajustarile structurale efectuate la nivelul global al economiei nationale, existenta surselor de circuite birocratice si lipsa de transparenta a administratiei publice, aparitia somajului insotita de ineficienta protectiei sociale, polarizarea sociala si scaderea nivelului de trai a marii majoritati a populatiei, ambiguitatea legislativa, asimetria si volatilitatea normativa, lipsa transparentei institutionale si comportamentale intr-o anumita zona economica, reprezinta numai cateva din motivele care submineaza incercarea de reformare a societatii romanesti si conduc la rasturnarea sistemului de valori traditionale; in ansamblu, actiunea conjugata a tuturor acestor factori potenteaza actele si faptele de coruptie.

Cauze ale coruptiei

Notiunea de coruptie poate fi inteleasa in variate feluri. Pentru a avea un instrument functional in abordarea pragmatica a fenomenelor de coruptie si, in special, a combaterii si prevenirii acestui fenomen, o definitie generala este suficienta. In principiu, coruptia in administratia publica ar putea fi inteleasa ca deturnarea functiei publice in scopuri private. Gama formelor de coruptie cuprinde luarea si darea de mita, traficul de influenta, nepotismul, fraude si falsuri, culegerea de foloase necuvenite, deturnarea de fonduri si multe altele.

a. Slabiciunile si incoerenta legislativa din domeniul functiei publice si a functionarilor publici – principiul legalitatii trebuie neaparat scos de la nivelul administratiei publice locale si pus in “fruntea principiilor administratiei publice”.

In opinia profesorului dr. Ivan Vasile Ivanoff, lipsa unui Cod de proceduri admnistrative conduce la o diversificare a modului de realizare a unor practici administrative. Astfel, procedurile de aplicare a Legii nr. 544/2001 a accesului liber la informatii publice sau Legea nr. 54/2003 privind transparenta decizionala au in vedere metodologii atat de diferite, de la o unitate administrativ-teritoriala la alta, incat cetateanul devine derutat.

b. Inflatia legislativa – Asa cum lipsa reglementarilor poate constitui o cauza reala a coruptiei, opusul acesteia poate reprezenta o alta cauza. Existenta prea multor legi creeaza la un moment dat un grad de suprasaturatie ce tine de maniera practica de aplicare a legilor. O formulare prea stufoasa a procedeelor incoerente si contradictorii cuprinse in diferite acte normative conduc la imposibilitatea cetatenilor de a se descurca in acest lant de legi si atunci acestia apeleaza la “serviciile” sau “bunavointa” functionarilor publice pentru a ii ajuta sa se descurce.

c. Monopolul si renta – un alt gen de cauze posibile ale coruptiei il reprezinta monopolul si renta. Este cunoscut faptul ca unele ministere sau regii autonome, in care exista functii publice, si-au pastrat si isi pastreaza inca monopolul unor domenii care atrag dupa sine coruptie. Astfel, se manifesta chiar la nivelul Guvernului, tendinte ca ministerele si organele administratiei publice centrale, in loc sa se ocupe cu politici si strategii nationale in domeniile sectoriale in care au fost create, se incarca cu foarte multe atributii de gestionare si administrare a acestor domenii. Monopolul unei serii de servicii publice a condus si conduce la profituri imense.(un exemplu ar fi averile functionarilor publici realizate din salariul minim pe economie).