Etica și Deontologia Functionarilor Publici din România

INTRODUCERE

Analiza funcţiei publice reprezintă o temă care este interesantă dintr-o dublă perspectivă:

a) Istorică, dat fiind faptul că funcţia publică şi funcţionarul public constituie instituţii juridice care în România au apărut încă de la jumătatea secolului al XIX-lea şi în legătură cu care s-a manifestat o evoluţie sinuoasă determinată, în principal, de succesiunea regimurilor politice.

b) Contemporană, tema fiind de acută actualitate în doctrina juridică, soluţiile care au fost exprimate răsfrângându-se asupra practicii administraţiei publice şi a celei judecătoreşti.

Tradiţional, raportul juridic având ca obiect activitatea funcţionarului public a fost şi este încă apreciat ca având un statut de sine stătător care decurge din:

- specificul puterii de stat;

- competenţa autorităţilor şi instituţiilor publice.

Tendinţa s-a manifestat şi după 1989, specialiştii în dreptul administrativ ocupându-se, quasimajoritar, exclusiv de analiza statutului funcţionarului public, fără comparaţiile necesare cu statutul salariatului. Numai cu titlu de excepţie, şi în dreptul public (dreptul administrativ) au fost întreprinşi relativ recent primii paşi în analiza comparată a normelor legale care îi privesc pe funcţionarii publici cu cele care se referă la salariaţi.

Cert este faptul că, în prezent, cu privire la apartenenţa analizei statutului funcţionarului public la o ramură de drept sau alta, în doctrină s-au conturat şi coexistă diverse opinii:

- statutul funcţionarilor publici aparţine exclusiv dreptului public, analiza acestuia reprezentând obiect al dreptului administrativ; raportul juridic al funcţionarului public este complet autonomizat faţă de raportul de muncă al salariatului;

- statutul funcţionarilor publici aparţine exclusiv dreptului muncii, aparţinând, în consecinţă, dreptului privat;

- statutul funcţionarului public reprezintă o instituţie care se află la confluenţa dintre dreptul public şi dreptul privat, raportul de serviciu al funcţionarului public constituind un raport juridic de muncă, cu particularităţi certe determinate de incidenţa normelor de drept public; din această perspectivă, statutul funcţionarilor publici constituie obiect de analiză şi pentru dreptul muncii însă numai ca repere comparative faţă de raporturile de muncă ale salariaţilor.

Constituie obiect de analiză statutele speciale ale diferitelor categorii de funcţionari publici, statutul demnitarilor şi al magistraţilor, şi în principal statutul cadrelor militare care, potrivit legislaţiei actuale, intră în categoria funcţionarilor publici cu statut special.

Cadrul juridic al statutului cadrelor militare îl formează Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, Constituţia României, alte acte normative, precum şi acordurile internaţionale la care România este parte. Conţinutul şi volumul drepturilor şi obligaţiilor cadrelor militare sunt determinate de aflarea acestora în exerciţiul obligaţiilor serviciului militar.

Pentru a fi promovate şi protejate, drepturile cadrelor militare trebuie mai întâi cunoscute şi explicate. Clasificarea drepturilor militarilor nu trebuie să ducă la ierarhizarea lor, la contrapunerea sau la scăderea importanţei unora dintre ele. Toate drepturile sunt la fel de importante, au aceeaşi valoare şi formează un tot unitar. Cadrele militare beneficiază de drepturile şi libertăţile stabilite pentru cetăţenii României prin Constituţie, de legislaţia în vigoare şi de acordurile internaţionale la care România este parte. Totodată, militarii sunt supuşi unor restricţii specifice, condiţionate de particularităţile serviciului militar.

1. Aspecte privind funcţia publică şi funcţionarii publici

Prin funcţie publică se înţelege situaţia juridică legal determinată a persoanei fizice investite cu prerogative în realizarea competenţei unei autorităţi sau instituţii a administraţiei publice, având ca scop realizarea în mod continuu a unui interes public, iar prin funcţionar public se înţelege persoana fizică a cărei carieră constă în exercitarea unei funcţii în cadrul administraţiei publice.