Europol, Eurojust și Mandatul de Arestare European

CAPITOLUL I: Europol, eurojust si mandatul de arestare european.

Notiuni introductive

Începând cu data de 01.08.2007, România este stat membru cu drepturi depline al Europol.

În data de 23 iulie 2007, Consiliul Afacerilor Generale şi Relaţiilor Externe al UE a adoptat decizia privind aderarea Bulgariei şi României la Convenţia Europol. Decizia a intrat în vigoare la 1 august 2007, după publicarea ei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Astfel, Europol numără 27 de state membre.

Cu ocazia Ceremoniei de extindere EUROPOL pentru România şi Bulgaria, desfăşurată la sediul acestei instituţii din Haga, în ziua de 03.10.2007, domnul Max Peter RATZEL, directorul Europol a urat bun venit celor două state şi a apreciat extinderea Europol (a doua, după cea realizată în 2004) ca fiind de importanţă majoră în istoria acestei instituţii.

Aderarea la Uniunea Europeană nu i-a asigurat României, în mod automat, obţinerea statutului de stat membru Europol. Acest statut a fost obţinut ca urmare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute în cadrul Proiectului de Extindere EUROPOL, desfăşurat în perioada 2005 - 2006 la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. În cadrul acestui proiect, Poliţia Română a coordonat subproiectul Operaţiuni.

Anterior aderării la Convenţia Europol, baza legală în temeiul căreia România a colaborat atât cu departamentele din cadrul EUROPOL, cât şi cu statele membre şi asociate a fost Acordul de cooperare cu EUROPOL (semnat la 25 noiembrie 2003 şi ratificat prin Legea 197/2004).

Europol, Oficiul European de Poliţie, care a devenit operaţional în 1999, are drept misiune facilitarea unei cooperări mai strânse între statele membre ale Uniunii Europene, în scopul prevenirii şi combaterii crimei organizate la nivel internaţional. Întrucât nu aparţine cadrului Uniunii Europene, activităţile Europol nu sunt supuse nici controlului Parlamentului

European, nici controlului jurisdicţional al Curţii Europene de Justiţie. În plus, trei protocoale care modifică versiunea iniţială a Convenţiei Europol şi urmăresc îmbunătăţirea capacităţii operaţionale a Europol nu au fost ratificate încă de către toate statele membre, neputând, din acest motiv, intra în vigoare.

La 1 octombrie 1996, şapte magistraţi europeni anticorupţie din Belgia (Benoit Dejemeppe), Franţa (Renaud Van Ruymbeke), Italia (Edmondo Bruti Liberati şi Gherardo Colombo), Spania (Baltasar Garzón Real şi Carlos Jiménez Villarejo) şi Elveţia (Bernard Bertossa) au lansat un apel comun pentru crearea unui „spaţiu juridic european”- EUROJUST- în scopul contracarării caracterului transnaţional al criminalităţii. Abia dupa zece ani, putem observa, iata, unele progrese care s-au înregistrat în această direcţie (spre exemplu, armonizarea unor infracţiuni la nivel european, îmbunătăţirea principiului recunoaşterii reciproce, crearea Reţelei Judiciare Europene şi a Eurojust), dar există încă o serie de obstacole cu care se confruntă (mandatul european de arestare), sau aspecte care rămân de discutat (mandatul european pentru obţinerea de probe).

Conform concluziilor Consiliului European de la Tampere din 1999, principiul recunoaşterii reciproce ar trebui să devină elementul principal al cooperării judiciare în cadrul Uniunii.