Eutanasia de la compasiune la crimă

1. Actualitatea şi importanţa subiectului abordat.

Dintotdeauna, viața umană a reprezentat o valoare socială incontestabilă, indiferent de etapa de dezvoltare istorică a societații sau de situația economică si politică a oricărui stat. Chiar daca, la prima vedere, s-ar părea că subiectul viața și moartea omului reprezintă un subiect destul de vulnerabil din punct de vedere juridic ori unul al cărui specific este deja cunoscut, problema vizând aprecierea calitătii vieții umane și luarea deciziei cu privire la lipsirea de viață a omului în anumite circumstante specifice rămâne absolut nedeterminată.

Eutanasia, ca fenomen social și ca concept juridico-penal, generează dezaprobare din partea unora și acceptare din partea altora. Asemenea atitudini contradictorii duc la apariția conflictelor de idei și a diferitelor soluții legislative, datorită imposibilității aprecierii unanime a impactului social și juridic al acesteia. La etapa actuală, odată cu recunoașterea legală a eutanasiei în Olanda, Belgia mai nou Luxemburg, discuțiile asupra regimului juridic al acesteia s-au amplificat, axându-se pe căutarea unei soluții viabile pentru fiecare stat în parte, bazată pe principiile și valorile declarate de Constituția fiecărui stat, de convențiile internaționale semnate și ratificate, pe condițiile de dezvoltare economică și politică, atitudinea populației, precum și pe nivelul acordării serviciilor de sănătate, totodată luandu-se în calcul capacitatea, posibilitatea creării și administrării organelor de control necesare

Vulnerabilitatea temei de studiu reiese şi din natura situaţiilor la care se referă eutanasia, a persoanelor fără speranţă de remediere la faza terminală a maladiei. Preponderent aceasta priveşte soarta persoanelor afectate de boli incurabile precum: tumoarea, sindromul Parkinson, sindromul Alzheimer, sindromul Aran Duchenne (atrofia musculară progresivă) etc.

2. Scurt Istoric.

Problema regimului juridic al eutanasiei este una de durată, care s-a manifestat diferit pe parcursul evoluției sale, fiind caracterizată prin necesitațile perioadelor istorice respective și prin atitudinea luată de un stat sau altul față de un asemenea fenomen. Problema vieții si morții persistă chiar de la începutul apariției comunităților umane, fiind determinată de factori naturali, geografici și fiziologici. Pe parcurs, odată cu apariția statului și dreptului, s-a încercat să se gasească o soluție viabilă privind natura eutanasiei și importanța ei pentru o anumită comunitate, civilizația sec. XXI rămânând în căutarea unei asemenea soluții.

Din punct de vedere istoric, trebuie de menționat și faptul că în perioada războaielor medievale se practica omorârea persoanelor grav rănite pe câmpul de luptă, fapt care era privit ca un act de binefacere crestină. În acest scop erau folosite pumnale cu mânere sub forma de cruce cu următoarea inscripție pe ele „Miserikordia” (Îndurare). Existau și unele societăți monarhale ce purtau denumirea „Alină-mi suferințele”, care, la întelegerea cu rudele, grăbeau moartea celor grav bolnavi.

Posibilitatea aplicării eutanasiei în anumite situații nu i-a lăsat indiferenți nici pe împărații și regii acelor timpuri. Împăratul Hadrian a cerut medicului său să-i prescrie un anumit tratament pentru a muri cu demnitate, în urma cărui fapt medicul nu s-a învrednicit însa de nici un avantaj. Iar în 1936 doctorul Lord Dawson a decis să-l ajute să moară cu demnitate și fără mari suferințe pe George al V-lea și chiar a prezentat în fața Camerei Lorzilor un discurs în care susținea că „ orice medic bun trebuie să curme suferințele unui bolnav incurabil, indiferent de rangul acestuia sau de importanța pacientului pe pământ”. În același an, Societatea pentru Eutanasie Voluntară (Voluntary Euthanasia Society) nou-creată a inițiat o lege în Camera Lorzilor cu privire la legalizarea eutanasiei pentru persoanele care suferă de boli incurabile și fatale, precum și de dureri puternice.

În ceea ce privește determinarea conceptului de eutanasie, autorii de specialitate pornesc de la cunoscuta idee emisă în 1623 de Farancis Bacon , care în lucrarea sa „Instauratio Magna” susține că misiunea medicilor este nu numai de a restabili sănătatea, ci și de a îndulci durerile și suferințele pricinuite de boli. Această îndulcire a durerilor contribuie și conduce la însănătoșirea, dar poate și să procure bolnavului, când nu mai exista nici o speranță, o moarte dulce și liniștită”.

În concluzie putem menționa că abordarea eutanasiei în contextul mișcărilor de legalizare a acesteia s-a conturat pe parcursul unei perioade de timp îndelungate. Cu toate acestea, atitudinea societății nu a căpătat o formă unitară, fiind divizată în două tabere, formate din cei care acceptă legalizarea eutanasiei și, respectiv, cei care se pronunță contra, indiferent de etapa de dezvoltare istorică. Acest fapt poate fi explicat prin specificul eutanasiei și legătura nemijlocită a acesteia cu continuitatea vieții umane, indiferent de calitatea ei; or, viața umană a fost considerată în toate timpurile ca fiind cea mai de preț valoare socială.