Evaziune Fiscală

I EVAZIUNEA FISCALA

1. NOTIUNE

Juristii români au fost preocupati înca de la inceputul secolului de definirea evaziunii fiscale, în acest scop dându-se diferite definitii cum ar fi de exemplu: `totalitatea procedeelor licite si ilicite cu ajutorul carora cei interesati sustrag în totalitate sau în parte averea lor, obligatiunilor stabilite prin legile fiscale`, sau `sustragerea de la plata obligatiunilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele si veniturile impozabile`.

Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum si a neprevederii si nepriceperii legiuitorului a carui fiscalitate excesiva este tot atât de vinovata ca si cei pe care îi provoaca prin aceasta la evaziune.

Art.1 din legea 87/1994 defineste evaziunea fiscala ca fiind `sustragerea prin orice mijloace, în intregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice sau juridice române sau straine, denumiti în continuare contribuabili`. În art.3 din aceasta lege sunt prevazute obligatiile contribuabilului, si anume:

- declararea în termen de 5 zile de la înregistrare a datelor în legatura cu subunitatile constituite în sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazii si cu orice alte locuri în care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile bancare în lei sau în valuta, indiferent de locul unde functioneaza, în tara sau în strainatate

- declararea organului de control a bunurilor sau valorilor impozabile depozitate în orice alte locuri

- declararea oricaror schimbari cu privire la sediu, filiale, depozite, conturi bancare în termen de 15 zile de la data când au avut loc. Declaratia se va comunica organelor fiscale competente

- evidentierea veniturilor realizate si cheltuielilor efectuate din activitatile desfasurate, prin întocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege

- plata la termen a sumelor datorate statului ca urmare a obtinerii de venituri, detinerii de bunuri imobile sau mobile ori a desfasurarii de activitati supuse taxelor si impozitelor

2. FORMELE EVAZIUNII FISCALE

Dupa modul cum se procedeaza în activitatea de evitare a reglementarilor fiscale se face diferentierea între evaziunea fiscala legala si evaziunea fiscala ilicita.

a) Evaziunea fiscala legala reprezinta actiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o combinatie neprevazuta a acesteia. Aceasta forma de evaziune nu este posibila decât atunci când legea este lacunara sau prezinta inadvertente. Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci când o anumita parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, este sustrasa de la impozitare datorita modului în care legislatia fiscala dispune stabilirea obiectivului impozabil.