Evoluția căsătoriei și a familiei în istoria dreptului românesc

Familia, ca nucleu social bazat pe căsătorie, a avut de-a lungul vremii sensuri diferite. Se pare că etimologia cuvântului familie este cuvântul latinesc famulus, care semnifica rob casnic în perioada de început a societăţii sclavagiste romane, şi din care s-a format familia,-ae.

Cuvântul familie în limba română se păstrează din latina vulgară, limbă care era folosită de administraţia romană în relaţiile cu locuitorii vechii Dacii. Ca şi în limba latină, cuvântul familie în limba română are mai multe înţelesuri asupra cărora vom insista în paginile care urmează.

Din punct de vedere social, familia constituie nucleul primar reunit prin căsătorie, legătură de sânge şi adopţie. În zilele noastre familia este considerată o unitate sociologică şi psihologică şi se caracterizează prin raporturi de rudenie între persoanele ce o alcătuiesc.

Familia oferă identitate socială, dispune de un anumit buget comun şi un sistem de convieţuire, relaţii de dependenţă afectivă, spontană, intimitate, dar şi de distanţe psihologice nuanţate, distribuţie a coparticipării şi responsabilităţii educative şi de întrajutorare.

Casatoria ca institutie a aparut cu mult inaintea crestinismului, jucand un rol crucial din punct de vedere social si economic din timpuri imemoriale. Casatoria comuniune de viata si de iubire este un bun autentic al umanitatii. Casatoria este unul din evenimentele de seama din viata oamenilor. Casatoria este o uniune liber consimtita, cu scopul de a forma o familie.

Familia este considerata ca fiind temelia societatii. Ea devine apoi element de stabilitate sociala, deoarece relatiile din cadrul ei dau tonul relatiilor din societate. Stabilitatea ei determina stabilitatea societatii.

“Familia reprezinta un produs al sistemului social;ea se dezvolta pe masura ce se dezvolta societatea si trebuie sa se modifice in raport cu transformarile din societate,de unde si disparitia unei anumite forme de organizare a familiei de indata ce sunt inlaturate relatiile de productie pe care le intemeiaza”

“In terminologia juridica,cuvantul casatorie,este folosit in sensurile urmatoare: in inteleul de act juridic,pe care viitorii soti ol incheie in conformitate cu cerintele legii;in intelesul de celebrare a casatoriei,adica ade oficiere care are loc cu ocazia incheierii actului juridic al casatoriei,in intelesul de stare juridica de casatorie,adica de statut legal al sotiilor,anume prevazut in codul familiei,si in intelesul de institutie juridical,adica de totalitate a normelor legale care reglementeaza casatoria.”

„Fiind o institutie ce se transforma foarte lent si anevoios, familia are o independenta relativa fata de contextul social-economic, având o mare capacitate de inertie; schimbarile ei nu se fac odata cu schimbarea regimului politic ci urmaresc succesiunea civilizatiilor“, mai mentiona sociologul Ioan Mihailescu.

În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care izvorăesc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţia), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie. Astfel, familia este o realitate juridică prin reglementarea ei de către lege (prof. dr. Ion Filipescu).

Familia îndeplineşte o serie de funcţii, in cadrul societăţii: - functia reproductivă, în sensul perpetuării speciei umane - funcţia economică, în sensul gestionării în comun a gospodăriei casnice şi a bunurilor soţilor - funcţia educativă, prin educaţia realizată în cadrul ei, strâns legată de cea realizată în societate

Dreptul Familiei este reprezentat de totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de famili, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei.

Raporturile de familie pot fi: - raporturile de căsătorie - raporturi ce rezultă din rudenie - raporturi ce rezultă din adopţie - alte raporturi, asimilate de lege cu raporturile de familie, în anumite privinţe

Reglementarea centrală a Dreptului Familiei este constituită din Codul Familiei. Conform Codului Familiei, în România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei. Statul apara interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii. Familia are la baza căsătoria liber consimţită între soţi.

In continuare voi incerca sa expun care a fost aparitia si evolutia casatoriei si familiei din cele mai vechi timpuri istorice.

Tipul de familie al geto-dacilor si implicit al casatoriei a evoluat in functie de diversi factori economici si sociali. In cadrul gintei matriarhale s-a trecut de la familia inrudita prin sange avand la baza casatoria pe grupe, adica un grup de barbati erau sotii unui grup de femei de o anumita generatie, la familia bazata pe casatoria pereche adica sotul avea o sotie principala printre mai multe sotii, iar sotia avea un sot principal printre mai multi soti.

Aparitia gintei patriarhale aseaza fundamental accentual pe barbat ca centru al familiei dacice poligamice. In epoca statala, cresterea proprietatii private si transformarile din sistemul succesoral au determinat consacrarea familiei monogame. Cei mai multi specialisti ai perioadei sustin ca gedo-dacii din vremea statalitatii erau monogami, fapt atestat de doua pretioase documente, columna lui Traian si monumentul de la Adamclisi, unde barbatii geto-daci sant infatisati cu cate o singura femeie.

In final familia dacica a devenit, pe langa monogama, patrilocala si patrilineara adica, sotia locuia in casa barbatului iar descendenta se stabilea pe linie paterna, copii ramanand in familia tatalui dupa moartea acestuia. De cresterea copiilor mici se ocupau cu predilectie mamele. De la o anumita varsta , de educarea copiilor pentru viata se ocupau barbatii in cazul baietilor si mamele in cazul fetelor.

In cadrul familiei sotia avea un statut inferior barbatului fapt relevant de obligativitatea uciderii acesteia la moartea sotului si pedepsirea cu moartea a adulterului sotiei.In epoca statalitatii dacice casatoria pereche se incheia , spre finalul existentei sale prin rapirea si cumpararea fetei de la rudele sale gentilice. Mirele aduce astfel daruri din partea mamei ca pret de rascumparare a miresei. In cadrul familiei monogame rascumpararea fetei se mentinea prin oferirea de daruri sau prin prestarea de munci familiei acesteia. In epoca statala casatoria se incheia prin cumpararea fetei de catre barbat, de la parintii acesteia printr-o licitatie publica sau individuala.Pretul platit se fixa in functie de frumusetea si cinstea fetei. Pompinius Mela ne spunea ca fetele urate erau nevoite sa-si cumpere un sot. Horatiu scotea in evidenta faptul ca cea mai importanta zestre a sotiei, in afara de bunuri , era virtutea acesteia. Cumpararea sotiei constituie o caracteristica întalnita la alte popoare, acolo unde sotia contribuia prin munca proprie la veniturile familiei. Acest obicei s-a pastrat pana in zilele noastre la „targul de fete” de pe Muntele Gaina.