Evoluția euro-dolar - analiză comparativă

1. Evoluţia euro

Denumirea de "euro" a monedei unice europene a fost stabilităîn decembrie 1995 la Madrid, intrarea ei în vigoare hotărându-se să se facăde la 1 ianuarie 1999 Data limită de introducere efectivăîn circulație a monedelor și bancnotelor euro s-a fixat ca fiind 1 iulie 2002. S-au însemnat atunci două perioade: perioada 1 ianuarie 1999-1 ianuarie 2002, în care se urmărea reprezentarea monedelor naționale ale țărilor participante la UEîn exprimari nezecimale pe piața monedei unice euro, aceasta având numai rol de monedă scripturală; și perioada 1 ianuarie 2002-1 iunie 2002, când euro a fost introdus pe piață sub formă de monede și bancnote și a coexistat cu monedele naționale ale statelor participante. De la 1 iulie 2002, euro a devenit moneda unică legală pe teritoriul Euroland.

Drumul euro s-a dovedit destul de sinuos și cu multe opriri. În 1996, la Dublin, s-a urmărit controlarea evoluției euro astfel încât să fie respectat Pactul de Stabilitate, clarificarea statutului legal și introducerii euro ce avea în vedere în special continuitatea contractelor și prevenirea speculațiilor pe perioada de tranziție privind conversia monedelor naționale europene în sau din euro. Viitorul Uniunii Economice Monetare (UEM)și euro a ramas incert. Starea derivă din posibilitățile reduse ale unor state de a se conforma criteriilor de convergență impuse.

Primul pas pentru realizarea unui stadiu de integrare economica interstatalăîl constituie adoptarea unui set de politici economice și monetare extrem de riguroase. Bancii Centrale Europene (BCE) va trebui să facă față problemelor tehnice ale tranzitiei spre moneda unică, în special celor legate de stabilirea ratei dobânzii cuvenite pentru adoptarea euro, menținerea sub control a conflictelor dintre ministerele de Finanțe ale statelor membre și BCE etc.

Se poate spune că ideea crearii unei uniuni monetare europene are la baza două motivații principale. Una dintre acestea este cea pragmatică, legată de asigurarea cadrului necesar pentru funcționarea în conditii optime a pieței unice interne, perfect armonizate, înlesnindu-se astfel libera circulație a capitalurilor și armonizarea piețelor și sistemelor financiare. Cea de-a doua, determinarea economică, are ca pivot conceptul monetar care mizează pe rolul mobilității complete a factorilor de producție ca element de bazăîn absorbirea efectelor negative ale șocurilor asimetrice.Pe aceste fundamente s-au concretizat atât pledoaria pentru euro cât și limitele acestei monede nou apărute, sau mai bine spus aducătoare de noutăți pe piețele europene.

Euro e susținută de ideile care au determinat încă de la început demararea procesului de tranziție la o monedă unică europeană. Procesul a fost posibil pentru ca a plecat de la baze solide printre care se numără existența unei structuri legale coerente pentru ca euro să substituie monedele naționale și asigurarea simplității și accesibilității monedei unice pentru a crea un sentiment de credibilitate în rândul cetățenilor și la nivelul mediilor de afaceri. La acestea se adaugăși realizarea eficientă a conversiei sub aspectul costurilor și al siguranței procesului și asiguarea unui mecanism flexibil de ajustare voluntară pentru sectorul privat.

De-a lungul timpului, pe parcursul aderării celorlalte țări, în timp ce veniturile pe membru sarac al Uniunii Europene (UE) se vor recupera,euro se va extinde spre estul Europei centrale, iar apoi euro va avea un domeniu al tranzacțiilor mai mare ca dolarul.

Importanța politicii monetare, planificarea pentru țările UEM poate fi greu subestimată. Nicio monedă nu a supraviețuit ca o monedă internaționalăîn condițiile unei rate ridicate a inflației. De-a lungul timpului,țarile cu o monedă importantă au evitat influența prin menținerea conținutului lor în aur sau argint.