Evoluția politicilor de mediu privind dezvoltarea durabilă

1. Protecţia mediului-o problemă de actualitate

Protecţia mediului este o problemă a tuturor, pe de o parte a dezvoltării societăţii, iar pe de altă parte a redresării, conservării şi ocrotirii mediului. Pentru a rezolva într-un mod cât mai eficient această problemă, s-a trecut la elaborarea unor strategii în domeniu, precum şi a unor planuri de acţiune, la nivel internaţional, european, naţional, regional şi local. O strategie privind protecţia mediului trebuie să definească liniile generale, principiile, direcţiile, obiectivele şi criteriile de identificare ale acţiunilor care să conducă la o dezvoltare economică şi socială durabilă şi care să ţină seama de problematica privind mediul. Planul de acţiune trebuie să conţină obiective şi sarcini concretizate şi cuantificate în timp, spaţiu şi în privinţa costurilor. Fără ocrotirea mediului nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului, iar protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă. Strategia protecţiei mediului se regăseşte prin urmare, prin coordonatele sale esenţiale, în Strategia pentru dezvoltare durabilă.

Cuvântul „mediu” exprimă o noţiune cuprinzătoare şi fundamentală, prin care înţelegem lumea vie şi cea neînsufleţită, în principiu aproape tot ce înconjoară omul. Având în vedere poziţia centrală pe care o ocupă omul în mediul său, despre noţiunea de mediu nu se poate vorbi decât cu referire la om, văzut din punctul de vedere al intereselor sale fireşti.

La originea sa, termenul „mediu” a izvorât din substantivul englez „environment”, preluat apoi în franceză sub forma „environnement”, precum şi în alte limbi, şi a avut rolul de a desemna spaţiul din jurul omului. În literatura juridică de specialitate şi în reglementările existente în diferite state şi în unele documente ale organizaţiilor internaţionale, se utilizează, în acelaşi timp, noţiuni ca „mediu biologic” sau „mediu ambient” sau chiar „mediu uman”, ca variante pentru mediu.

Cuvântul „poluare” este de origine latină; polluero-ere înseamnă a murdări, a pângări, a profana. Poluarea poate fi atât rezultatul (efectul) unor fenomene naturale, cât şi, mai ales, al activităţii umane, când omul îşi „murdăreşte” propriul său mediu. Dar poluarea este rezultatul existenţei şi activităţii oricărei fiinţe vii, care „produce” deşeuri, îngreunând sau făcând chiar imposibilă viaţa în mediul dat. Altfel spus, poluarea este acţiunea de intoxicare produsă de poluanţi şi este cu atât mai gravă cu cât diferenţa dintre concentraţia poluantului în mediu şi limita de toleranţă este mai mare.

Poluarea – ca fenomen natural, dar mai ales artificial – apare ca o barieră în calea dezvoltării economico-sociale şi constituie, totodată, un avertisment, atrăgând atenţia asupra faptului că bogăţiile naturale nu pot fi exploatate mult timp în mod nemilos şi iraţional, că resursele naturale materiale şi energetice nu sunt inepuizabile, că ele trebuie folosite raţional şi eficient în interesul oamenilor, fără risipă şi bine gândit.

Cauzele multiple ale poluării au determinat, în ultimele decenii, ca „protecţia mediului” să devină una dintre cele mai importante şi mai serioase probleme ale umanităţii, care afectează viaţa oamenilor şi dezvoltarea economică a ţărilor şi a lumii întregi; protecţia mediului serveşte la menţinerea cantitativă şi calitativă a vieţii pe Terra. Astfel, protecţia mediului poate fi definită ca o activitate umană conştientă, ştiinţific fundamentată, îndreptată spre realizarea unui scop concret, constând în prevenirea poluării, menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ.

Factorii de mediu supuşi protecţiei sunt toate elementele mediului natural, precum: solul, subsolul, apa, aerul, flora, fauna terestră şi cea acvatică, pădurea, rezervaţiile şi monumentele naturii, precum şi cele două mari categorii de elemente ale mediului artificial, adică aşezările omeneşti cu tot ce se găseşte în ele şi este creat de om, precum şi lucrurile pe care le-a creat omul în afara acestor aşezări. „Dezvoltarea durabilă” – satisfacerea nevoilor prezentului fără a le compromite pe cele ale generaţiilor viitoare – este un obiectiv fundamental, recunoscut prin tratate semnate la nivel mondial. În vederea atingerii acestui obiectiv trebuie ca politicile economice, sociale şi de mediu să fie abordate într-un spirit de sinergie, la toate nivelurile.

2. Dezvoltarea durabilă-o necesitate pentru umanitate

Dezvoltarea durabilă este o strategie prin care comunităţile caută căi de dezvoltare economică, beneficiind de asemenea de mediul înconjurător local sau care să aducă beneficii calităţii vieţii. A devenit un ghid important pentru multe comunităţi care au descoperit că modurile de interpretare tradiţionale de planificare şi dezvoltare creează, mai mult decât rezolvă, probleme de mediu înconjurător sau sociale. Acolo unde interpretările tradiţionale pot conduce la aglomerare, extindere, poluare şi consumul excesiv de resurse, dezvoltarea durabilă oferă soluţii reale şi de durată care ne consolidează viitorul.

Dezvoltarea durabilă nu este un concept nou. Este cea mai recentă exprimare a unei etici foarte vechi, care implică relaţiile oamenilor cu mediul înconjurător, şi responsabilităţile generaţiilor actuale faţă de generaţiile viitoare.

Ca o comunitate să fie într-adevăr durabilă, trebuie să adopte o abordare în trei direcţii care ia în considerare resursele economice, ale mediului înconjurator şi cele culturale. Comunităţile trebuie să ia în considerare aceste necesităţi nu numai pe termen scurt, ci şi pe termen lung.

Scopurile DD:

• asigurarea dreptului populaţiei la un mediu favorabil de viaţă;

• revizuirea politicii de utilizare extensivă a resurselor naturale, folosirea acestora în limitele capacităţilor de regenerare;

• asigurarea populaţiei cu minimul necesar de muncă, alimentaţie, energie, apă, servicii comunale şi asistenţă medicală;

• integrarea cerinţelor ecologice în toate deciziile economice şi sociale;

• crearea accesului la informaţia de mediu şi participarea publicului la luarea deciziilor de mediu.

2.1 Definiţii ale dezvoltării durabile

Găsiţi mai jos câteva descrieri uzuale ale dezvoltării durabile:

"Dezvoltarea durabilă corespunde cerinţelor prezentului fără să compromită posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi " - Comisia Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător şi Dezvoltare.

"Prin urmare, pot spune că pământul aparţine fiecărei generaţii pe durata existenţei sale, care i se cuvine pe deplin şi în întregime, nici o generaţie nu poate face datorii mai mari decât pot fi plătite pe durata propriei existenţe"- Thomas Jefferson, 6 Septembrie , 1789.

"Durabilitatea se referă la capacitatea unei societăţi, ecosistem, sau orice asemenea sistem existent de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit fără a ajunge la epuizarea resurselor cheie"- Robert Gilman, Preşedinte Institutul Context.

"Un efort de susţinere a comunităţii constă în adoptarea unor sisteme pe termen lung, integrate, de dezvoltare şi realizare a unei comunităţi viabile prin luarea în considerare a problemelor economice, de mediu şi sociale. Alte elemente importante ale unor astfel de eforturi sunt cultivarea unei semnificaţii categorice comunităţii şi făurirea de parteneriate şi înţelegeri între mandatari.

Punctul de concentrare şi mărimea eforturilor durabilităţii depind de condiţiile locale, inclusiv de resurse, acţiuni politice, individuale si de trăsăturile remarcabile ale comunităţii. Demersurile pentru susţinerea comunităţilor au fost aplicate chestiunilor privind expansiunea urbană, inner-city şi redezvoltarea terenurilor brune, dezvoltarea şi progresul economic, conducerea (administrarea) ecosistemului, agriculturii, biodiversităţii, clădiri ecologice, conservarea energiei, watershed management, şi prevenirea poluării. Multe dintre aceste chestiuni şi alte asemenea probleme ale comunităţii nu pot fi abordate cu uşurinţă prin moduri sau elemnte tradiţionale în societatea noastră.

Mulţi oameni consideră că este mai bine ca astfel de probleme sa fie tratate prin metode de abordare mai cooperante, deoarece asemenea probleme sunt confuze, multidisciplinare, multiorganizaţionale, cu mize multiple şi multisectoriale în natura lor” - Beth E. Lachman, Critical Technologies Institute, "Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook," April 1997.