Excepțiile jurisprudențiale de la principiul liberei circulații a mărfurilor

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Libera circulaţie, ca modalitate de realizare a pieţei interne a Uniunii Europene, este prevăzută în art. 3 par. 1 lit. a şi c, art. 14, art. 23-31 şi art. 90 din TCE. Pentru realizarea pieţei comune până la 31 decembrie 1992, Consiliul Comunităţii Europene a adoptat 279 de măsuri vizând eliminarea oricăror frontiere interioare. După această dată, procesul de perfecţionare a pieţei comune a continuat, adoptându-se noi reglementări comunitare.

Regulile referitoare la concurenţă constituie un corolar al reglementărilor comunitare cu privire la libera circulaţie a mărfurilor.

Obiectivul acestor reguli comunitare este asigurarea unei concurenţe libere şi nedistorsionate, promovând circulaţia neîngrădită a mărfurilor şi împiedicând stabilirea unor restricţii în funcţionarea pieţei comune, restricţii ce pot afecta desfăşurarea comerţului între statele membre, precum şi interesele generale ale întreprinderilor şi ale consumatorilor.

Dreptul comunitar european este aplicabil în mod direct şi imediat în ordinea juridică a statelor membre. Acest principiu este cunoscut drept principiul supremaţiei dreptului comunitar, adică al aplicării prioritare a normelor comunitare. Ca ţară membră a Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007, România este obligată şi ea, alături de celelalte state membre, să respecte supremaţia dreptului comunitar prin respectarea dispoziţiilor acestuia, deci, implicit, este obligată să respecte şi normele comunitare ce se referă la libera circulaţie a mărfurilor.

Prin Tratatul de aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană se consacră faptul că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, adică o dată cu momentul aderării acestora la Uniunea Europeană, tratatele constitutive ale Uniunii au devenit parte integrantă a legislaţiei celor două state, iar cele două state sunt în prezent state părţi la Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa. O dată ce va fi ratificat de toate statele membre ale Uniunii Europene, România va fi obligată, alături de celelalte state membre, să respecte dispoziţiile cuprinse în Tratatul constituţional. Prin urmare, România este obligată în prezent să respecte şi dispoziţiile referitoare la libera circulaţie a mărfurilor cuprinse în Tratatele constitutive ale Uniunii şi, în perspectivă, şi normele referitoare la libera circulaţie a mărfurilor cuprinse în Tratatul constituţional.

CAPITOLUL 2

LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR

Libera circulaţie a mărfurilor presupune interzicerea între statele membre a tuturor taxelor vamale de import şi export, a celor cu efect echivalent, a restricţiilor cantitative şi practicareaunui tarif vamal comun in relaţiile cu statele terţe.

Libera circulaţie a mărfurilor este un regim juridic potrivit căruia în interiorul Comunitaţii mărfurile produse de statele membre pot circula în mod liber, nefiind supuse controalelor vamale, taxelor vamale de import ori de export sau unor măsuri cu efect echivalent precum şi unor restricţii cantitative ori măsuri cu efect echivalent.

Alături de suprimarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent şi de instituire atarifului vamal comun, realizarea pieţei unice a presupus însă şi interzicerea, între statelemembre, a restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent.

Înţelegerea noţiunii de uniune vamală necesită, de asemenea, unele precizări referitoare la domeniul de aplicare a dispoziţiilor în materie:

1. Domeniul de aplicare spaţial.

Libera circulaţie a mărfurilor se desfăşoară înlăuntrul limitelor geografice în care statele membre îşi exercită suveranitatea. Teritoriul vamal este definit la art. 3 din Codul vămilor comunitare, textul având caracter descriptiv.

2. Domeniul de aplicare material.

Libertatea schimburilor intra comunitar priveşte toate sectoarele economiei, întrucât, potrivit art. 23 din Tratatul C.E., uniunea vamală cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri. Prevederile art. 23 se aplică deopotrivă mărfurilor comunitare şi celor care se află în liberă practică.

Principiul liberei circulaţii se aplică mărfurilor originare din statele membre (art. 23 par.2 din Tratatul C.E.). În cuprinsul Tratatului C.E. nu sunt însă definite aceste mărfuri. Ca atare,trebuie să ne raportăm la prevederile legale din dreptul derivat care sunt consacrate aspectuluianalizat. Conform art. 4 pct. 7 din Codul vămilor comunitare, mărfurile comunitare sunt:

• Mărfurile obţinute în întregime în cadrul teritoriului vamal al Comunităţii, în condiţiile arătate la art. 23, fără să fie folosite mărfuri importate din ţări sau teritorii care nu sunt incluse în teritoriul vamal al Comunităţii.

• Conform art. 24 din Tratatul C.E. sunt considerate în liberă practică (circulând liber) într-un stat membru, mărfurile care provin din ţări terţe pentru care au fost îndepliniteformalităţile de import şi au fost percepute taxele vamale şi taxele cu efect echivalent

exigibile în acel stat membru, dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parţială a respectivelor taxe.

• Mărfurile obţinute în cadrul teritoriului vamal al Comunităţii prin prelucrarea unor bunuri care sunt în liberă practică sau din bunuri fabricate în întregime în Comunitate şi din produse care se află în liberă practică. După cum se poate observa, aceste mărfuri sunt obţinute pornindu-se de la bunurile din a doua categorie ori de la cele din prima şi a doua categorie. Toate celelalte mărfuri sunt socotite mărfuri necomunitare.

3. Domeniul de aplicare temporal.

Realizarea uniunii vamale a fost încheiată la 1 iulie 1968, cu optsprezce luni înainte de termenul de 1 ianuarie 1970, stipulat în tratat.

Excepţiile de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor sunt cele arătate la art. 30 din Tratatul C.E., precum şi excepţiile jurisprudenţiale.