Executarea Amenzii Penale

Executarea pedepsei amenzii penale

Capitolul I

Consideraţii introductive

Secţiunea I

Concept şi trăsături specifice

În sistemul pedepselor, instituit prin legea noastră penală, pedeapsa amenzii penale ocupă între pedepsele principale un loc bine definit ( art. 53 pct. 1 lit.b C. pen.) În scara pedepselor principale, ea ocupă locul 3, după pedeapsa detenţiei pe viaţă şi a închisorii. Ca concept, amenda este o pedeapsă prevazută de lege, care constă în obligarea condamnatului la plata unei sume de bani în contul statului. După natura ei, după obiectul ei, ea este o pedeapsă privativă de bani, este o pedeapsă pecuniară. Situaţia pecuniară a condamnatului constituie o valoare importantă a acesteia, căci de volumul şi integritatea acestuia depinde existenţa şi bunăstarea lui şi a familiei sale. Amenda din acest punct de vedere, este o atingere adusă mijloacelor de existenţă a condamnatului şi ca atare, ea are un caracter de constrângere.

Pedeapsa amenzii, ca mijloc de constrângere penală, prezintă o seamă de avantaje, mai cu seamă în comparaţie cu pedeapsa închisorii. Mai întâi, este o pedeapsă mai uşoară, care nu atrage pentru condamnat urmări prea grave. Ea este potrivită, ca sancţiune penală, pentru sancţionarea infracţiunilor uşoare şi pentru infractorii puţin periculoşi.

Prin aplicarea acestei pedepse, condamnatul, nu este despărţit de familie şi nu-şi pierde locul de muncă. Apoi, amenda nu implică o privaţiune de durată, în timp, în afară de cazurile când ea constă într-o sumă mare, cel condamnat fiind obligat să achite rate multe şi sume mari. În sfârşit, pedeapsa amenzii are însuşirea de a fi divizibilă, şi din această cauză, aptă pentru o individualizare largă. Ea se poate adapta în funcţie de gravitatea faptei şi de starea material-bănească şi veniturile condamnatului.

Amenda însă prezintă şi unele dezavantaje de care trebuie să se ţină seama atât de către legiuitor, cât şi de către judecător. Astfel, mai întâi, amenda nu are totdeauna un caracter suficient de personal, în sensul că veniturile băneşti ale condamnatului sunt, de cele mai multe ori, şi veniturile băneşti ale familiei, fie veniturile familiei părinteşti, fie veniturile familiei proprii. Aplicându-se condamnatului pedeapsa amenzii se aduce atingere, de cele mai multe ori, nu numai veniturilor acestuia, ci şi veniturilor familiei. De pe urma amenzii suferă nu numai condamnatul, ci şi familia acestuia.

În al doilea rând, pedeapsa amenzii nu este egală pentru toţi condamnaţii, fiindcă aceştia sunt de diferite categorii sociale şi profesionale, unii cu o situaţie bănească şi materială ridicată (venituri mai mari), altţii cu o situaţie băneasă şi materială mai modestă. Pentru primii, pedeapsa amenzii, chiar maximul ei, este mai uşoară, pentru ceilalţi, pedeapsa amenzii, chiar minimul ei, este mai grea. Cum s-a spus, pentru unii, amenda maximă înseamnă puţin, iar pentru alţii, amenda minimă înseamnă mult Este adevărat că se tinde ca acest dezavantaj să fie evitat, în lege prevăzându-se că, în aplicarea amenzii, trebuie să se ţină seama de veniturile condamnatului şi ca aceasta să fie proporţională cu starea materială şi bănească a condamnatului şi cu obligaţiile sale faţă de membrii familiei.