Executarea silită a creditelor financiar-bugetare

CAPITOLUL 1

EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAŢIILOR FINANCIAR BUGETARE

Secţiunea 1.1.

Noţiuni introductive. Condiţiile declanşării executării silite.

Creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit Legii privind finanţele publice, sunt creanţe bugetare datorate la bugetul de stat sau la bugetul local.

În situaţia în care contribuabilii nu-şi îndeplinesc obligaţiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, de la această dată ia naştere dreptul statului de a proceda la executarea silită a creanţelor bugetare. Întrucat titlul de creanţă bugetară are un caracter executoriu, procedura de executare silită desfăşuratş de organele de financiare nu este precedată de o altă procedură cu caracter judiciar.

Actul normativ care reglementează executarea silită a creanţelor bugetare este Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, care a abrogat Decretul nr. 221/1960 şi care se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Pentru a se putea proceda la executarea silită a creanţei bugetare, trebuie să fie întrunite cumulativ o serie de condiţii, printre care să existe titlul de creanţă bugetară. Acesta reprezintă actul juridic prin care se constată şi se individualizează obligaţia contribuabilului de a plati o anumită sumă la bugetul de stat. Executarea silită a creanţelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris căruia legea îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu. Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorări de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.

În cazul în care suma neachitată la scadenţă din obligaţia bugetară a fost stabilită de organele competente ale Ministerului Finanţelor, organul de executare va întocmi, pentru fiecare creanţă, câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conţine: antetul organului emitent; numele şi prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnătura organului de executare. Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetare, se va putea întocmi un singur titlu executoriu.

Cea de a doua condiţie în ceea ce priveşte declanşarea executării silite constă în caracterul exigibil al creanţei bugetare. Momentul exigibilităţii bugetare este reglementat în actele normative care instituie venituri bugetare, pentru fiecare asemenea categorie de venituri.

Totodată, pentru declanţarea procedurii trebuie ca dreptul statului de a începe executarea silită să nu se fi prescris Împlinirea termenului de prescripţie stabilit de actele normative în materie, dă dreptul contribuabilului de a se opune executării silite declanşată împotriva sa.

Secţiunea 1.2.

Subiectele executării silite

1.2.1. Statul-creditor. Executarea silită a obligaţiilor bugetare se desfăşoara cu participarea subiectelor raportului juridic bugetar — creditorul (statul, prin organele financiare) şi debitorul (contribuabilul), la care se adaugă instanţa judecatorească.

Statul, în calitate de creditor, va executa silit creanţa sa prin organele de executare prevăzute de lege, respectiv : organele de specialitate ale Direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti; unităţile subordonate acestora; pentru creanţele determinate în vamă, unităţile subordonate Direcţiei generale a vămilor; direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor. Personalul din cadrul acestor organe de executare, împuternicit să aplice măsurile de executare silită, va fi considerat ca îndeplinind o funcţie ce implica exerciţiul autorităţii de stat.

Organul financiar care este competent în privinşa executării bugetare va avea aceeaşi competenţă şi în ceea ce priveşte creanţele născute în legatură cu aceasta (cheltuieli de executare, cheltuieli de judecată, majorari de întarziere etc.). Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului în a cărui rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul debitorul.

Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe competente, comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situaţia debitorului, contul în care se vor vărsa sumele încasate, precum şi orice alte date utile privind identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor supuse executării silite. În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică spre executare unui singur organ de executare coordonator al întregii proceduri.