Expertiză criminalistică

Expertiza criminalistica este o activitate de cercetare stiintifica a urmelor si altor mijloace materiale de proba in scopul identificarii persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor, substantelor sau fenomenelor, al determinarii anumitor insusiri ori schimbari intervenite in continutul , structura, forma, ori aspectul lor.

Expertiza poate fi dispusa din oficiu, sau la cerere, atunci cand, pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, sunt necesare cunostintele, opiniile unor experti. Conform art. 117C. Proc. pen. , in ipoteza savarsirii unor fapte de omor doesebit de grav, sau cand exista indoieli cu privire la starea psihica a invinuitului sau inculpatului, expertiza psihiatrica este obligatorie.

Expertiza se poate efectua numai dupa punerea in miscare a actiunii penale si la efectuarea ei pot participa (spre deosebire de situatiile de constatare tehnico stiintifica ) si experti numiti (recomandati ) la cererea partilor.

Cu privire la efectuarea unei expertize criminalistice numai dupa punerea in miscare a actiunii penale, consideram cel putin discutabila aceasta problema de oarece, chiar in faza anterioara punerii in miscare a actiunii penale, intr o cauza de fals , cand se pune problema de a stabili dintre mai multi banuiti autorul scrisului(falsului)in litigiu, este oare posibil sa se recurga doar la o constatare criminalistica tehnico stiintifica, dat fiind gradul superior de profunzime stiintifica al expertizelor.

Faptul ca intre cele doua mijloace de proba exista asemanari (situate insa numai in plan tehnic criminalistic), nu conduce (sau mai exact, nu ar trebui sa conduca) la concluzia ca una ar putea inlocui pe celalta. Asa cum eronat, dar foarte des procedeaza unii specialisti de la serviciile criminalistice ale politiei, constatarile tehnico stiintifice sunt denumite si expertize criminalistice, iar specialistul semneaza ca "Expert". Introducerea prevederilor O.G. 75 din 2000 care ofera partilor posibilitatea de a avea un expert consultant alaturi de expertul oficial, care sa le reprezinte in faza de efectuare a expertizei, este un pas inainte, depinzand doar de calitatea pregatirii si de probitatea profesionala a acestora modul in care se manifesta activ Desi modul in care este reglementata particiaprea expertilor consultanti la realizarea expertizei este oarecum restrans, instarand mai degraba un sistem de expertiza supravegheata decat de expertiza contradictire.

- Pregatirea si dispunerea expertizei criminalistice si a constatarii tehnico stiintifice

O prima problema ce se cere a fi avuta in vedere este cea a aprecierii oportunitatii dispunerii examinarii de specialitate. In sarcina organului care va solicita lucrarea cade si stabilirea obiectului expertizei ( constatarii ), aprecierea importantei, formularea corecta si clara a intrebarilor ( problemelor ) la care vor trebui sa raspunda specialistii sau expertii.

Aprecierea oportunitatii dispunerii presupune studierea si insusirea materialului asupra caruia urmeaza a se dispune lucrarea, incat sa nu se intarzie efetuarea unei expertize necesare solutiei in cauza. In mod gresit, unele organe judiciare admit si cereri de noi expertize, sau de expertize largite in situatii in care printr o lucrare anterioara s au adus toate lamuririle de specialitate ce erau necesare.

Cererile respective sunt uneori doar mijloace de tergiversare a solutiei. De exemplu, desi autorul unei semnaturi a fost identificat cu certitudine inca din faza constatarii tehnico-stiintifice efectuata de organul de politie, iar aceasta constatare este confirmata de expertiza criminalistica efectuata la Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice competent teritorial, se cere o noua expertiza ( denumita in mod impropriu contra-expertiza)la Institutul National de Expertize Criminalistice.

Atat dispunerea tardiva, cat si dispunerea prematura a unei expertize pot avea consecinte negative asupra anchetei, ele putand determina fie degradarea materialului in litigiu, fie insuficienta materialului de examinare.

Stabilirea obiectului expertizei si formularea clara a intrebarilor sunt de asemenea extrem de importante. Adeseori se cere, in cadrul unor expertize balistico judiciare, sa se pronunte expertul daca arma prezentata este arma de foc. Ori, chemarea expertului nu este de a se pronunta cu privire la probleme de dprept, ci doar la fapte ori imprejurari ale cauzei. Astfel, expertul va putea preciza daca arma in litigiu este o arma de foc atipica, militara, de vanatoare, etc. , si daca ea functioneaza pe principiul armelor de foc , dar incadrarea legala, este sarcina organului judiciar.

Intrebarile pe care trebuie sa le lamureasca expertiza sunt in general supuse necesitatii de claritate, indi cand cu precizie obiectul scop, caracteristicile vizate. Din pacate, in practica, multe instante formuleaza neclar, superficial intrebarile. De exemplu:sa se stabilleasca daca actul in litigiu a fost semnat de catre titular. Ori actul in litigiu nu a fost identificat , sau pe actul respectiv sunt mai multe semnaturi, unele indescifrabile. ceea ce face ca expertul sa trebuiasca sa si asume si rolul de a clarifica ce a dorit sa afle instanta, faptul venind in contradictie cu rolul sau limitat, chiar daca ar putea fi interpretata aceasta atitudine ca "rol activ al expertului".

Este la fel de adevarat ca uneori se intalnesc, in ciuda unor intrebari clare, precise si raspunsuri ambiguii ale specialistilor De exemplu intr o cauza unde s a cerut a se stabili daca o anumita arma este arma de vanatoare sau militara, in urma constatarii stiintifice tehnice a organului de politie se preciza ca"arma in litigiu este arma de vanatoare, insa datorita calitatilor de tragere si preciziei deosebite pe care le poseda poate fi incadrata in categoria armelor militare. " Asa cum vom vedea in alt capitol, clasificarea armelor se face in functie de destinatie, astfel ca aceasta concluzie continea cel putin o eroare, daca nu chiar o informatie denaturata.

- Efectuarea expertizei criminalistice

Procedand la efectuarea unei expertize criminalistice, expertul parcurge de regula urmatoarele etape :

1. Studierea si insusirea obiectului lucrarii este faza in care luand contact cu materialele trimise spre examinare expertul isi stabileste genul de expertiza ce urmeaza a fi realizata, apreciaza daca sub aspect cantitativ si calitativ materialul primit este corespunzator, si eventual cere completarea lui, De exemplu, actul in litigiu a fost trimis in copie electrostatica(xerox)dar practica si teoria expertizei criminalistice impun realizarea expertizei actelor numai cu examinarea actului original. Uneori, materialul trimis pentru comparatie este insuficient , sau nu prezinta suficiente garantii de autenticitate. Pot fi cerute si lamuriri suplimentare de la organul judiciar, sau pot fi obtinute explicatii suplimentare, efectuate deplasari la fata locului.

2. Examinarea separata a matarialului in litigiu si a celui de comparatie, permite sesizarea particularitatilor si elementelor caracteristice. Se creaza in aceasta faza o baza de informatii de natura a permite stabilirea identitatii sau neidentitatii. Se vor fixa prin intermediul fotografiilor de examinare si a inregistrarilor video constatarile facute, acestea urmand a fi utilizate in ilustrarea constatarilor si concluziilor expertizei.

Pot fi utilizate modele de comparatie, ca urme create in mod experimental, in scopul reproducerii unor urme asemanatore sau deosebite de cea aflata in litigiu. Se pot efectua trageri experimentale pentru colectarea proiectilelor de la armele suspecte, urme experimentale cu instrumente de spargere, etc.

Conditiile de realizare a unor urme pe cale experimentala trebuie sa fie aceleasi cu cele in care s a produs urma (fenomenul)in litigiu.