Expertiza în procesul penal

a. Dispunerea efectuării expertizei

Efectuarea unei expertize se dispune când evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, impune constatarea şi opinia unui expert.

Expertiza se dispune, în cursul urmăririi penale, de către organul de urmărire penală prin ordonanţă motivată, la cererea părţilor, subiecţilor procesuali principali ori a avocaţilor acestora, sau din oficiu. În cursul judecăţii, expertiza se dispune de instanţă prin încheiere motivată, la cererea părţilor, persoanei vătămate sau a avocaţilor acestora, a procurorului sau din oficiu.

Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor şi împrejurărilor supuse evaluării şi a obiectivelor care trebuie lămurite de expert.

Expertiza poate fi efectuată de experţi oficiali sau de experţi independenţi autorizaţi din ţară sau din străinătate. Specialiştii care funcţionează în cadrul organelor judiciare sunt asimilaţi experţilor oficiali.

Expertiza medico-legală se efectuează în cadrul instituţiilor medico-legale. La efectuarea expertizei pot participa experţi independenţi autorizaţi, numiţi la solicitarea părţilor sau subiecţilor procesuali principali.

Ordonanţa organului de urmărire penală sau încheierea instanţei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza precum şi persoanele ce urmează a fi numite experţi ori instituţia desemnată.

În domeniile strict specializate, dacă pentru înţelegerea probelor sunt necesare anumite cunoştinţe specifice sau alte asemenea cunoştinţe, instanţa poate solicita opinia unei personalităţi sau a mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. Dispoziţiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător.

b. Numirea expertului

Expertul este numit prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei.

Organul de urmărire penală sau instanţa desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepţia situaţiilor în care, ca urmare a complexităţii exertizei, sunt necesare cunoştinţe specializate din discipline distincte, situaţie în care desemnează doi sau mai mulţi experţi

Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituţie medico-legală, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penală ori instanţa se adresează acestora pentru efectuarea expertizei. Instituţia medico-legală, laboratorul de expertiză criminalistică sau institutul de specialitate desemnează unul sau mai mulţi experţi în vederea efectuării expertizei.

Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanţă procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acestea să participe la efectuarea expertizei.

Instituţia medico-legală, ori laboratorul de expertiză criminalistică sau institutul de specialitate poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiştilor de la alte instituţii sau avizul acestora.

Organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau părţile pot solicita numele experţilor desemnaţi de instituţia medico-legală, laboratorul de expertiză criminalistică sau de alte instituţii.

c. Incompatibilitatea expertului

O persoană aflată în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.63 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările şi concluziile acesteia.

Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă.

Participarea ca expert de mai multe ori în aceeaşi cauză constituie motiv de incompatibilitate, cu excepţia celui recomandat de parte.

Dispoziţiile art.66 – 68 C.proc.pen. privind abţinerea sau recuzarea expertului se aplică în mod corespunzător.

d. Drepturile şi obligaţiile expertului

Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleaşi motive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei.

Expertul are dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.

Expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate.

Expertul poate cere lămuriri părţilor şi subiecţilor procesuali principali, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organele judiciare.

Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le - a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele judiciare în funcţie de natura şi complexitatea cauzei şi de cheltuielile suportate sau care urmează a fi suportate de către expert. Dacă expertiza este efectuată de instituţia medico-legală ori laboratorul de expertiză criminalistică sau de institutul de specialitate, onorariul este stabilit în condiţiile prevăzute de legea specială.