Expertiza medico-legală Psihiatrică

CAPITOLUL I

Expertiza medico-legală psihiatrică. Responsabilitatea juridică – discernământ

1.1. Noţiune. Generalităţi

Expertiza medico-legală psihiatrică reprezintă o activitate tehnico-ştiinţifică specifică instituţiei medico-legale ce constă în evaluarea stării psihice pentru a putea oferi justiţiei un mijloc de probă obiectiv, referitor la discernământul persoanei examinate, în vederea stabilirii responsabilităţii juridice a acesteia

Psihiatria medico legală se impune ca o ramură a psihiatriei sociale ce studiază comportamentul patologic şi deviant din diferite boli psihice şi evaluează apoi discer¬nământul mintal (capacitatea de a şi reprezenta conţinutul şi consecinţele faptelor comise) pentru nevoi judiciare. Iresponsabilitatea penală constituie un progres al ştiinţelor medicale, ce au demonstrat că boala mintală nu e o stăpânire a bolnavului de duhuri rele, ci o boală a creierului prin care bolnavul devine alienat (înstrăinat de el, de psihicul său, precum şi de mediul său de existenţă) şi, prin urmare, cum spuneau pravilele noastre, „pedeapsa de a fi nebun îi este de ajuns”.

În practica judiciară expertiza medico-legală psihiatrică apare mult mai târziu, faţă de alte practici expertale.

Primul manual de psihiatrie judiciară şi socială, scris pe baze ştiinţifice, apare în anul 1877, fiind elaborat de medicul primar Alexandru Şuţzu.

Această activitate ia amploare în ultimii 50 de ani, iar din 1962 capătă o orientare modernă.

Cercetarea medico-legală psihiatrică poate aduce un aport considerabil în domeniul crimino-logiei clinice.

Expertiza medico legala psihiatrică – reprezintă o activitate cu caracter interdisciplinar cu valoare prozatorie si de obiectivare in procesul acivităţilor juridice, medicale şi sociale. Prin orientarea criminologică si de asistenţă preventivă, aceasta activitate depaăşeste nivelul de parte auxiliară a justitiei, integrandu-se în sistemul ştiintelor medicale fundamentale, sectorul de ocrotire a sănătăţii publice în general şi a sănătăţii mintale în special.

Expertiza medico-legală psihiatrică reprezintă o ac¬tivitate specifică instituţiei medico-legale, ce constă în investigarea stării psihice, oferind justiţiei o probă ştiinţifică în stabilirea responsabilităţii (cu alte cuvinte, răspunde la întrebarea dacă persoana respectivă a acţionat sau nu cu discernământ).

Rolul expertizei psihiatrice este de a furniza elemente medicale în măsură să prezinte personalitatea psihopatologică a unei persoane care a săvârşit o infracţiune sau să ateste sănătatea mintală în unele cazuri civile.

Sarcina fundamentală este de a aprecia discernământul persoanelor cu referire specială la sta-rea psihică în momentul comiterii faptei.

În efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice trebuie avute în vedere pe lângă stabilirea discernământului şi o serie de alte criterii medicale mai complexe, cum ar fi: raportul între conştiinţă şi tulburările psihice ale făptuitorului, precum şi dacă tulburările psihice au sau nu legătură de cauzalitate cu actul antisocial.

1.2. Responsabilitatea juridică – discernământ

Obiectul expertizei medico-legale psihiatrice il constituie bolnavul psihic infractor/ individul, care prin modul de comportament ridica suspiciuni asupra starii de sanatate psihica in domeniul dreptului penal.

A fi subiectul unei infracţiuni înseamnă a fi vinovat de acea infracţiune, ceea ce implică stabilirea unei relaţii între starea psihică, faptă şi rezultatul ei. Vinovăţia devine, astfel, premisa responsabilităţii, care, la rândul ei, presupune capacitatea de a discerne (capaci¬tatea de a înţelege şi de a stăpâni fapta comisă).

În acest mod, discernământul devine criteriul medical al responsabilităţii unei per¬soane şi punct nodal al expertizei psihiatrico legale, de care depinde stabilirea cu certitudine a laturii subiective a unei infracţiuni.

Responsabilitatea (termen juridic) defineşte capaci¬tatea unei persoane de a-şi controla şi aprecia atât faptele cât şi consecinţele sociale ale acestora, de a-şi asuma integral obligaţiile ce-i revin dintr-o acţiune liber consimţită, pe care o deliberează şi o întreprinde, de a înţelege consecinţele acţiunilor sale în interesul propriei persoane dar fără a prejudicia interesul colectivităţii, de a accepta şi suporta consecinţele faptelor sale contrare normelor de convieţuire socială.

Din punct de vedere medical, responsabilitatea este echivalenta cu starea de sanatate.

Din punct de vedere juridic, responsabilitatea poate imbraca mai multe aspecte in concordanta cu domeniile de referinta ale dreptului: penal, civil, administrativ, constitutional.

Responsabilitatea penala – reprezinta obligativitatea celui care a savarsit o infractiune de a suporta o sanctiune, precum si dreptul statului de a aplica o sanctiune penala, drept exercitat prin organelle de justitie.