Expertiza medico-legală psihiatrică

În literatură, expertiza medico-legală psihiatrică e definită ca fiind o activitate

multidisciplinară de sinteză, integrare și avizare, corelând discernământul și

responsabilitatea umană pentru faptele săvârșite cu starea psihică a persoanei și legea

lato sensu la un anumit moment, însă aceasta activitate are rolul de a stabili și

periculozitatea socială a persoanei, măsurile de psihopatologie secundară și terțiară,

reglementate de normele legale si cele metodologice.

Actele normative care reglementează această expertiză sunt: Codul Penal,

Codul de procedură penală si Normele proceduale privind efectuarea expertizelor, a

constatărilor și a altor lucrări medico-legale.

Expertiza medico-legală psihiatrică își găsește o reglementare principală în Art.

184 din Codul de procedură penală. Trebuie menționat că o astfel de expertiză poate fi

cerută atât în cauzele penale, cât și în cele civile pentru a putea determina

discernământul unui anumit subiect de drept la momentul încheierii unui act juridic

civil.

Conform alin. (1) al Art.184 din CPP, expertiza medico-legală e obligatorie în

cazul infracțiunilor săvârșite de minor, în cazul uciderii sau vătămării copilului nounăscut

ori a fătului de către mamă și atunci când organul de urmărire penală sau

instanța are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în

momentul săvârșirii infracțiunii ce face obiectul acuzației.

Expertiza se efectuează doar pe baza unei ordonanțe scrise emise de organele

judiciare.

Principalele obiective ale expertizei sunt:

1. Existența/inexistența unei boli psihice a persoanei supuse unei expertize; În

cazul unui răspuns afirmativ, va trebui menționat și disgnosticul acesteia.

2. Excluderea/nu a simulării/disimulării unei bolipsihice;

3. Capacitatea psihică a persoanei în momentul efectuării expertizei;

4. Impunerea/nu a unor măsuri de ordin medical pentru prevenirea, tratarea și

reinserția socială;

5. Existența/inexistența discernământului critic păstrat în momentul comiterii

faptei.

Măsurile de ordin medical de la pct. 4 sunt cele prevăzute în Codul Penal: art.

109 obligarea la un tratament medical și Art. 111 internarea medicală.

Discernământul e elementul fundamental care trebuie stabilit in momentul

efectuării unei expertize, pentru ca Art. 28 CP înlătură răspunderea personelor care nu

aveau discernământ la momentul comiterii faptei. Discernământul poate fi definit ca o

funcție psihică complexă care oferă persoanei posibilitatea de a înțelege și de a-și da

semaa de semnificația acțiunii/inacțiunii sale și de consecințele ei. Acesta poate fi

păstrat, abolit și diminuat.

Potrivit Normelor metodologice, expertiza este efectuată dintr-o comisie care e

compusă din 2 psihiatri și un medic legist, care este președintele comisiei. În situația

în care e cerută o noua expertiză, atunci comisia va fi compusă din 2 medici legiști și

3 psihiatri. În cazul în care persoana supusă expertizei este un minor, ar fi indicat va

unul dintre cei psihiatrii să fie unul specializat in psihiatrie infantilă.

Expertiza medico-legală psihiatrică poate fi realizată asupra persoanei sau pe

bază de acte. Când e examinată persoana, această expertiză poate fi realizată

ambulatoriu sau prin internare. Cea pe bază de acte se realizează atunci când nu e

posibilă examinarea imediată a persoanei sau post mortem pentru stabilirea stării

psihice a persoanei decedate în anumite perioade ale vieții acesteia.