Extrădarea

I. SCURT ISTORIC PRIVIND EXTRADAREA

Din punct de vedere istoric, institutia extradarii a cunoscut o continua evolutie, de la extradarea ca act disciplinar, al suveranului (sec.XII), la o procedura aproape exclusiva juridica, asa cum este reglementata de decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene, privind mandatul European de arestare si procedurile de predare intre statele membre ale Uniunii Europene.

Jurisdictia extradarii reprezinta un act de asistenta juridica pe care statele si-o acorda reciproc in vederea combaterii criminalitatii. Fara aceasta asistenta nu s-ar putea aplica legea penala in cazurile in care dupa savarsirea infractiunii faptuitorul poate sa paraseasca teritoriul tarii.

Protocolul Aditioanl la Conventia Europeana de extradare (Strasbourg, 15 octombrie 1975), in TITLUL III Articolul 3, prevede:

1. este deschis semnarii de catre statele member ale Consiliului

Europei, care au semnat conventia. El va fi acceptat sau ratificat. Instrumentele de ratificare, de coperare sau de aprobare se vor depune pe langa secretariatul general Al Consiliului Europei.

2. Protocolul va intra in vigoare dupa 90 de zile de la data depunerii

celui de-al trilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare

3. El va intra in vigoare fata de orice stat semnatar, care il va ratifica,

accepta sau aproba ulterior, dupa 90 de zile de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Extradarea este o forma deosebit de importanta a coperarii internationale a statelor in lupata impotriva criminalitatii.

Nimeni nu trebuie sa scape de raspundere penala atunci cand a savarsit o infractiune si aceasta este considerentul pentru care s-a creat institutia extradarii.

Actuala constitutie, a carei revizuire s-a impus, din perspectiva intrarii tarii noastre in structurile Uniunii Europene , a adus modificari de substanta, inclusive in aceasta materie, art. 19, alin(4) se refera la formularea unei cereri de extradare sa fie luata tot de instanta de judecata.

II. NOTIUNEA DE EXTRADARE

Extradarea este definita ca un act juridic bilateral, care consta in acceptarea remiterii unu infractor de catre statul solicitat, pe teritoriul caruia acesta se afla, statului solicitant, in vederea judecarii sau pentru a executa o pedeapsa.

Conceptul de extradare s-a bucurat de o atentie deosebita in literature de specialitate, fiind emise o multitudine de definitii cu nuantari de la un autor la altul, de la un sistem la altul.

Notiunea de extradare s-a dezvoltat treptat pe fondul implicarii tot mai accentuate a statului.

In conformitate cu punctual de vedere al profesorului Rodica Mihaela Stanoiu, extradarea apare ca un act bilateral ce intervine intre doua state: unul pe teritoriul caruia se afla infractorul refugiat si caruia i se adreseaza cererea de extradare si altul care este interesat in pedepsirea infractorului si care adreseaza in acest scop cerea de extradare.

Opiniile formulate de Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, A Borooi, I Pascu, I. Molnar, V Lazar, trebuie amintite si anume ca extradarea este un act bilateral, politic si juridic prin care statul, pe al carui teritoriu se afla un infractor strain, preda pe acesta statului unde s-a savarsit infractiunea ori statului ale carui interese au fost afectate prin comiterea faptei sau ale carui cetatean este, in vederea tragerii la raspundere penala ori a executarii pedepsei la care a fost condamnat printr-o hotarare definitive.

Legea Nr. 18 din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene, incheiata la Paris, la 13 decembrie 1957 si a protocoalelor sale aditionale, incheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 si la 17 martie 1978, prevede, in art. 3 ca extradarea va fi ceruta si, respective acordata de Romania , in vederea urmaririi sau judecarii, numai pentru fapte a caror savarsire, atrage, potrivit legislatiei partii solicitante si a partii solicitate, o pedeapsa privative de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsa mai severa, iar in vederea executarii pedepsei; numai daca pedeapsa privativa de libertate este mai mare de un an sau mai severa.

In materie de extradare sunt cunoscute trei sisteme:

- sistemul politic sau guvernamental

- sistemul jurisdictional

- sistemul mixt

Sistemul politic prevede ca extradarea – este considerata ca un act cu caracterpolitic, pentru ca admiterea sau respingerea cererii se face de guvern, pe baza datelor culese de la organele administrative sau judiciare.Decizia guvernului nu este supusa controlului justitiei.