Extrădarea cetățenilor RM

I.. Introducere

Creșterea semni ficativă a nivelului criminalității după cel de Al Doilea Război Mondial și proliferarea formelor de criminalitate organizată pe teritoriul mai multor state, înlesnite de dezvoltarea mijloacelor rapide de transport și de inten sificarea turismului internațional, au determinat o reacție de solidaritate din partea statelor pentru combaterea acestui fenomen. Totodată, dezvol tarea rapidă a tehnologiei a generat apariția unor noi forme de criminali tate, necunoscute anterior, a căror prevenire și contracarare a reprezentat pentru instituțiile abilitate acțiuni dificile, uneori chiar imposibil de a fi realizate.

Grupările criminale au început să de vină tot mai sofisticate, folosindu-și profitul, puterea și influența pentru a-și izola și proteja ierarhia de orice tentativă de descoperire și tragere la răspundere penală.

Statele lumii pot și trebuie să ajungă la o colaborare mai strânsă în vederea prevenirii și combaterii formelor de criminalitate organizată, în conformitate cu legislația lor internă și folosind mecanismele internațio nale pentru culegerea de informații și date necesare instituțiilor abilitate de a preveni și elimina aceste infracțiuni, de a urmări și extrăda pe autorii lor.

Principalele forme ale criminalității organizate se manifestă în special prin infracțiuni de terorism, trafic de droguri, trafic de persoa ne, criminalitate informatică, trafic cu obiecte de patrimoniu, cu arme și explozivi, prin spălarea banilor proveniți din infracțiuni, taxele de protec ție și alte infracțiuni de acest gen.

Prin urmare, în condițiile în care criminalitatea transnațională or ganizată a dobândit, odată cu deschiderea frontierelor, o amploare din ce în ce mai mare, cooperarea juridică internațională în materie penală constituie un mijloc eficient de a răspunde acestui fenomen, cuprinzând asistența juridică prin extrădare, predare a infractorilor, transfer al per soanelor condamnate, transfer de proceduri și recunoașterea hotărârilor etc.

Inexistența instituției extrădării ca mijloc de drept penal ar dimi nua eficiența legii penale, iar posibilitatea contracarării criminalității s-ar reduce considerabil. În același timp, neextrădarea infractorilor, în cazul în care aceștia au părăsit teritoriul statului unde s-a comis fapta, ar con duce la imposibilitatea aplicării legii penale în temeiul principiilor terito rialității, personalității și realității legii penale.

Funcționând direct în interesul statului care o solicită, extrădarea este o instituție de drept penal care, indirect, răspunde și intereselor co mune ale tuturor statelor - asigurarea ordinii de drept pe plan interna țional.

II. Tratări doctrinare și conceptuale ale extrădării penale.

În acest context, se menționează că doctrina moldovenească abor dează problema extrădării penale destul de modest. În mare parte această instituție este tratată fragmentar, cu mici excepții, doar în manualele de drept penal, comentarii sau alte surse doctrinare care se referă la majori tatea instituțiilor din sfera juridico-penală. Astfel, printre autorii moldo veni care au abordat tangențial instituția extrădării sunt: A. Borodac, V. Moraru, A. Sosna, A. Mariț, I. Macari ș. a. Totodată, o lucrare care tra tează mai detaliat unele probleme juridico-penale și procesual-penale ale extrădării este cea elaborată de Gh. Ulianovschi și M. Grama [1, 100 p.]. Autorii acestui studiu s-au axat pe abordarea pluridisciplinară a instituției extrădării, evidențiind o serie de probleme ce țin de definiția, trăsăturile și evoluția extrădării, instituțiile similare extrădării, condițiile de fond și procedura extrădării etc.

Unele probleme ale extrădării au fost examinate în lucrările savan ților occidentali și a celor din Federația rusă: J. Lemontrey, J. Pradel, R. Merle, A. Vitu, B. Schunemann, E. Faruk, C. Francisco Munoz, A. Merce des Garda, G. Fiandaca, E. Musco, V. Voljenkina, F. Martens, E. Șibaeva, M. Potocinîi ș. a.

În urma opiniilor expuse în literatura de specialitate, actelor nor mative în vigoare, a principiilor dreptului penal și a propriilor convingeri juridice autorul propune o noțiune a extrădării. Astfel, extrădarea este actul bilateral de suveranitate statală și cooperare juridico-penală, prin care un infractor străin, susceptibil de răspundere penală pentru săvâr șirea oricărei fapte în condițiile dublei incriminări și pedepsită ca pre gătire, tentativă sau infracțiune consumată, sau fiind cetățean al statului solicitant, poate fi predat de către statul solicitat, autorităților statului care urmează să-l judece ori unde va executa pedeapsa în baza unei cereri de extrădare, coroborată de un acord de asistență juridică.