Extrădarea pe plan național și european

1.Notiuni introductive

1.1. Definiţia procesului penal

Procesul penal este activitatea reglementată de lege, desfăşurată de organele competente, cu participarea părţilor şi a altor persoane în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

În literatura de specialitate există şi alte definiţii apropiate de cea enunţată mai sus, conţinând şi unele aspecte diferenţiale.

A nu se confunda procesul penal cu activitatea judiciară în materie penală, aceasta din urmă are o arie de cuprindere mai restrânsă incluzând numai totalitatea manifestărilor organelor judiciare penale.

Procesul penal nu poate fi confundat nici cu justiţia penală, aceasta fiind realizată prin organele judecătoreşti (este actul de justiţie subsumat procesului penal).

Putem spune că procesul penal este o categorie juridică cu o sferă de cuprindere mai largă decât activitatea judiciară penală, iar justiţia penală este un segment al activităţii judiciare penale incluse în procesul penal.

Noţiunea, obiectul şi metodele ştiinţei dreptului procesual penal:

a) Dreptul procesual penal este o ramură a sistemului de drept, iar ştiinţa dreptului procesual penal studiază instituţiile procesual penale.

Obiectul ştiinţei dreptului procesual penal îl constituie studiul normelor juridice procesual penale şi raporturile juridice reglementate de acesta

b) Dreptul procesual penal ca disciplină de ramură foloseşte ca metode logice analiza şi sinteza, inducţia şi deducţia, unii autori adăugând şi metoda comparativă

1.2.Aplicarea legii procesual penale române în spaţiu

Relevă întinderea autorităţii normelor juridice procesual penale între aceleaşi coordonate între care se extinde şi suveranitatea statului.

Principiul teritorialităţii

Definiţie: Toate acţiunile desfăşurate în cadrul procesului penal, acţiuni realizate pe teritoriul statului român, cad sub incidenţa legii penale române „locus regit actum”.

Excepţii de la principiul teritorialităţii:

a) Unele acte procedurale pot fi efectuate într-o ţară străină şi acestea produc efecte juridice într-un proces penal care se desfăşoară în ţara noastră ( comisia rogatorie internaţională activă) – se aplică normelor de procedură penală din ţara respectivă pentru actele efectuate acolo.

b) La cererea organului solicitant, organul solicitat aplică normele procesual penale române cu ocazia efectuării unui act procedural în străinătate.

c) Comisia rogatorie internaţională pasivă are loc când statul român va asigura îndeplinirea, în conformitate cu dispoziţiile legii române, a comisiilor rogatorii referitoare la o cauză penală, care îi vor fi adresate de către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

d) Recunoaşterea hotărârii penale pronunţate în străinătate (hotărâre pronunţată după normele juridice penale din statul respectiv şi pe un teritoriu străin) când acestea produc efecte pe teritoriul României.

e) Recunoaşterea unor „acte judiciare” străine efectuate după normele juridice procesual penale străine şi care îşi produc efectele juridice pe teritoriul României.

Prin „acte judiciare” străine înţelegem procesul-verbal de consemnare a declaraţiei unor martori (ascultat la iniţiativa organelor juridice din ţara respectivă)şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului.