Familia în Dreptul Musulman

Termenul “islam” desemnează religia monoteistă care are la bază Coranul si al cărei profet este Muhammed. Prin extensiune,cuvântul islam se referă si la intreaga civilizaţie,cu un cadru legislativ unic,cu structuri politice specifice,cu tradiţii sociale şi morale care se revendică de la această religie.

Cuvântul are la bază verbul arab “aslama” care înseamnă"a se supune","a se dărui în întregime",de aici,în Coran,"a se încredinţa cu totul lui Dumnezeu",atitudine considerată specifică adevăratului credincios.”Din punctul de vedere al islamului,monoteismul absolut este consubstanţial naturii umane şi religia islamică nu face decât să restituie prin Coran,ultima revelaţie adresată întregii umanităţi puritatea originară a unei credinţe.”

`Cei mai buni oameni sunt cei care se casatoresc si care isi aleg sotiile, iar cei mai rai oameni dintre musulmani sunt cei care se tin departe de casatorie``.

`` Casatoria este Sunna mea. Cel care se tine departe de ea( casatorie) nu ma urmeaza``.

Acestea sunt doar cateva hadisuri ce ilustreaza importanta casatoriei in islam. Profetul Muhammad a subliniat in repetate randuri necesitatea casatoriei, efectele sale benefice asupra omului si a comunitatii. Intotdeauna, Profetul si-a incurajat oamenii sa duca o viata maritala cat mai buna si i-a avertizat despre consecintele vietii in celibat. Ori de cate ori cate un companion manat de zel isi arata dorinta de a-si dedica in totalitate viata lui Allah, acest lucru insemnand rugaciune continua, post prelungit si celibat, Profetul oferea exemplul sau de viata pentru a le arata ca de fapt nu secluziunea este cea care te face mai credincios sau mai aproape de Allah ci tocmai viata in familie, participarea la activitatile zilnice, la viata comunitatii.

Nu este de mirare ca institutia casatoriei este atat de valorizata in islam. La urma urmelor familia ( desi in prezent mai ales in Vest exista atatea tipuri de familie unul dintre acestea fiind familia monoparentala) rezultata in urma consimtamantului celor doi parteneri, este temelia societatii, este celula de baza a societatii. O familie bine intemeiata nu poate decat sa conduca catre o societate mai buna.

Prin casatorie individul urmareste atat sa urmeze exemplul Profetului Muhammad, cat mai ales cuvintele lui Allah. Casatoria este cel mai bun aparator al puritatii sufletesti si fizice, mai ales intr-o lume care se indreapta tot mai mult catre celibate si relatii extraconjugale atat de condamnate in religia noastra. Tot prin casatorie, cei doi parteneri isi ofera dragoste reciproca, sprijin, companie si asigura un mediu potrivit cresterii viitorilor copii, care vor trebui educati in spiritul islamului.

Avand in vedere toate aceste lucruri, alegerea unui partener este o chestiune foarte serioasa. De aceasta depinde viitorul viitoarei familii. In islam, exista o traditio ca parintii sa aleaga viitorul partener de viata al copiilor lor. Totusi, ultimul cuvant de spus il au copii. Ei decid daca aceasta alegere este potrivita pentru ei sau nu. In realitate lucrurile nu stau atat de simplu. Am putea vorbi de doua tipuri de casatorie: una in care parintii aleg, sugereaza eventuali parteneri, iar copii urmeaza sa accepte sau sa refuze. Au asadar libertatea de alegere, sustinuta de altfel de Profetul Muhammad. Un alt tip de casatorie este cel in care parintii aleg si decid. Acesta din urma este descurajat de religie, pentru ca tocmai persoanele in cauza nu au dreptul de a hotari. Chiar daca parintii pot sti mai bine ce li se potriveste copilor lor, ei nu pot sa decida in locul lor. La urma urmelor, cel/ cea care va avea de suferit consecintele unei casatorii nereusite este tanarul/ tanara si nu parintii in mod direct. Din pacate aceasta situatie este destul de frecventa. Poate urmarile nu sunt imediate dar ele exista in mod clar si se vor manifesta intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu. Exemplificare prin urmatorul exemplu:

Pe canalul Al-Arabyia s-a relatat cu ceva timp in urma, povestea dramatica as zice eu, a unui barbat din Emiratele Arabe Unite. Venind momentul sa se casatoreasca, tatal sau i-a ``propus`` o femeie din familia sa( pentru ca tot vorbim despre asta, Profetul Muhammad a descurajat casatoriile in familie). Omul a acceptat. Mama( parintii erau divortati si evident nu in relatii bune) la randul sau vine cu o alta propunere de data aceasta din familia sa. Tanarul accepta si de data aceasta. Ati crede ca s-a terminat. Ei bine nu. Tatal nu se lasa mai prejos si-i sugereaza fiului ca o a treia sotie, din familia sa. Zis si facut. Dar mama stiind ca in islam sunt premise 4 sotii, decide sa grabeasca lucrurile si sa-i mai ofere fiului o sotie. Fiul accepta. Toate acestea s-au petrecut in aproximativ 6 luni. Finalul?- Omul ajunge la un spital de boli mintale si nu mai vrea sa auda nici de mama, nici de tata si cu atat mai putin de cele 4 neveste.

Legislaţia musulmană concepe căsătoria ca un contract de drept civil încheiat,în principiu,între viitorul soţ şi tutorele legal al viitoarei soţii.Prin contractul acesta soţul se angajează să plătească o sumă de bani o "dotă" soţiei.

Pentru ca respectivul contract să fie valabil este nevoie:

-să nu existe piedici în calea căsătoriei

-să existe consimţământul persoanelor determinate

-să se constituie dota

-să fie îndeplinite formalităţile legale

Piedicile în calea căsătoriei sunt de două tipuri:

-permanente(înrudirea de sânge sau prin alianţă,colactaţie,consumarea căsătoriei în perioada numită idda, jurământul de anatemă)

-temporare(religie mixtă,poligamia,înrudirea între soţiile aceluiaşi soţ,perioada de idda,tripla repudiere).

Câteva lucruri atrag atenţia în mod special în cadrul acestor piedici în calea căsătoriei.În primul rând,căsătoria nu este posibilă cu o categorie largă de "persoane interzise"(maharim) printre care se numără ascendenţii şi descendenţii precum şi soţiile acestora,sora şi descendenţii surorilor şi fraţilor,mătuşile,surorile şi mătuşile ascendenţilor,soacra şi descendenţii soţiei.Este posibilă căsătoria între veri.Nu este posibilă căsătoria între persoane care au supt de la aceeaşi femeie şi nici căsătoria unui bărbat cu femeia care l-a alăptat sau cu rudele acesteia.Nu este posibilă căsătoria simultană cu două femei rude de sânge,prin alianţă sau "de lapte".