Faptele de Comerț

Adesea, termenul ,,fapt" de comerţ este folosit de legiuitor pentru a desemna toate operaţiunile de comerţ, fie că acestea sunt ,,acte juridice " de comerţ, fie că sunt numai ,,fapte juridice " (stricto sensu) de comerţ.

Pentru a arăta care sunt operaţiunile juridice de comert, legiuitorul român foloseşte în art. 3 C.com , expresia ,,fapte de comerţ", acoperind prin acestea atât sfera faptelor, cât şi a actelor de comerţ. Dispoziţiile prevăzute în art. 3 C. com. se completează cu cele prevăzute în art. 4 C.com., pentru a se forma o imagine cât se poate de completă cu privire la ,,faptele de comerţ".

În sensul eel mai cuprinzător, faptul de comerţ este orice activitate care dă naştere la raporturi juridice guvernate de legea comercială pe care se întemeiază pe ideea de schimb de mărfuri şi valori, fiind calificată ca o activitate de intermediere în operaţiunile de schimb.

Interesul practic al delimitării faptelor de comerţ de cele cu caracter civil constă în următoarele:

- definirea comerciantului se face, în principal, în funcţie de activitatea pe care o desfaşoară şi anume, dacă, în mod obişnuit face fapte de cornerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită (art. 7 C.com.);

- dispoziţiile legale care reglementează faptele de comerţ sunt, adesea, diferite de cele care reglementează faptele (actele) civile.

Clasificarea faptelor de cornerţ

Faptele de comerţ, pot fi clasificate urmărind cele două sisteme

consacrate în diferitele legislaţii, respectiv, sistemul obiectiv propriu legislaţiei franceze şi italiene, şi sistemul subiectiv, însuşit de legislaţia germană şi de celelalte sisteme de drept de inspiraţie germană.

Potrivit sistemului obiectiv un ,,fapt" este calificat ,de comerţ dacă în mod obiectiv, în conţinutul lui există una din operaţiunile pe care legiuitorul însuşi le califică ca fapte de comerţ, deoarece se intemeiază pe ideea de interpunere (intermediere) în schimb. Independent de calitatea persoanei care-1 îndeplineşte, actul este comercial prin natura lui.

Potrivit sistemului subiectiv un ,,fapt" este calificat ,de comerţ dacă este făcut de un comerciant. Calitatea subiectului determină natura juridică a faptului, iar comerciantul este definit, de regulă, ca fiind acea persoană care şi-a înregistrat firma în registrul de comerţ (înregistrare care are efect constitutiv) sau dacă are una din intreprinderile comerciale anume stabilite de lege în acest scop.

Codul comercial român consacră sistemul obiectiv de calificare a faptelor de cornerţ (art. 3 C.com.) completat cu o prezumţie de comercialitate cu privire la toate contractele şi obligaţiunile unui comerciant, (art. 4 C.com.). Asadar, în concepţia legiuitorului român nu este suficient criteriul obiectiv pentru a determina categoriile de fapte de comert, considerând că şi calitatea subiectului (comerciantui) este utilă pentru a califica un fapt juridic ca fiind ,de comerţ. Totodată, legiuitorul stabileşte în art. 6 C.com., regimul juridic aplicabil actelor juridice care are un caracter civil pentru una din parţi şi comercial pentru cealaltă parte. Este cazul aşa numitelor fapte (acte) unilaterale sau mixte.

Aşadar faptele de comert se clasifică în trei categorii:

1. Fapte de comerţ obiective;

2. Fapte de comerţ subiective;

3. Fapte de comerţ unilaterale sau mixte.

1. Fapte de comerţ obiective

In art. 3 C.com. sunt prevăzute un număr de 20 de operaţiuni (acte, fapte) pe care legiuitorul le califică ,,de comerţ". Enumerarea facută de legiuitor este absolut limitativă şi relativ demonstrativă. În doctrina de specialitate s-a considerat însa şi că enumerarea cuprinsă în art. 3 C.com. are caracter enumerativ, exemplificativ, Codul comercial

neconsacrând decât cele mai frecvente fapte de comerţ, care, la data adoptării Codului constituiau baza activităţii comerciale. Considerăm că enumerarea cuprinsă în art. 3 C.com. este absolut limitativă, deoarece nici doctrina şi nici practica jurisdicţională nu pot spori numărul actelor de cornerţ, însă înlăuntrul fiecăruia pot exista alte operaţiuni care, prin analogie, ar putea fi considerate ,,de comerţ" şi incluse într-una din categoriile de fapte de comerţ prevăzute expres de legiuitor.

Trăsătura comună a celor 20 de fapte de comerţ prevăzute de art. 3 C.com. este intermedierea (interpunerea în schimb), la care se poate adauga caracterul speculativ Activitatea speculativă a comerciantului constă într-un fapt de comerţ, în schimb intermedierea este trăsătură constantă (permanentă) care caracterizează faptele de comerţ.

Cele 20 de fapte de comerţ prevăzute în art. 3 C.com. se grupează în trei categorii:

- operaţiuni de intermediere în schimb asupra mărfurilor şi titlurilor de credit, care pot fi denumite fapte (acte) obiective constitutive de comerţ;

- acte de intermediere în operaţiunile de schimb purtând asupra muncii organizate (Intreprinderile);

- fapte de comerţ conexe (accesorii).