Femeia in Roma antica

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Femeia in Roma antica.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 3 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Sistemul de drept aplicat de către romani era același pentru întreg teritoriul Imperiului. În perioada romană, educația femeilor reprezenta un subiect extrem de sensibil și controversat.

Apreciem însă că o imagine a femeii nu poate fi una completă fără a avea în vedere ceea ce decurgea din aplicarea dreptului, respectiv ceea ce i se permitea și ce nu să realizeze din poziția pe care o avea din punct de vedere juridic.

Dreptul este o noțiune cu două înțelesuri. Pe de o parte, există un sens subiectiv, prin care se înțelege capacitatea unei persoane de a îndeplini anumite acte. Celălalt sens, cel obiectiv, se referă la ansamblul de reguli, stabilite de către stat și sancționate de către autoritatea civilă în vederea menținerii ordinii din statul respectiv. Dacă prima accepțiune a fost fără nici o reținere admisă și utilizată în Roma antică, pentru cea de-a doua au existat, chiar din epocă numeroase discuții . Aceasta deoarece dreptul roman nu este un sistem de drept care să corespundă accepțiunii moderne , , statul nu a intervenit și nu a dorit să intervină în toate aspectele cotidiene, decât în măsura în care această intervenție corespundea interesului său. Prin urmare, numeroase aspecte de „drept roman” nu au de-a face cu ceea ce înțelegem azi prin ideea de drept, din punct de vedere al concepției obiective.

Majoritatea fetelor din clasa de mijloc și cea superioară aveau acces la educație, dobândind abilitățile de bază, precum scrisul și cititul. Unele familii din nobilime își încurajau fiicele să se cultive, cel mai faimos exemplu fiind Hortensia, fiica lui Cicero, apreciată pentru capacitatea ei de orator.

Dreptul roman avea ca primă instituție recunoscută persona , prin care se înțelegea, atunci ca și acum, ființa capabilă de a fi subiect activ (deținătoare de drepturi) sau pasiv de drept (aptă de a se obliga). Diferența constă în faptul că în dreptul roman, acest drept era inițial recunoscut doar bărbatului care era și pater familias, singurul capabil să stea ca titular de drepturi și obligații, respectiv de a fi subiect de drept , ca parte într-un raport juridic. Ulterior, această calitate a fost recunoscută și altor categorii, altor membri ai familiei, femeii, liberților, sclavilor, străinilor, în totalitate sau pentru anumite acte juridice.

Fisiere in arhiva (1):

  • Femeia in Roma antica.docx

Bibliografie

1. A. Pușcă, (2008). Drept roman- note de curs. Galați: Universitară Danubius
2. C. Cătuneanu, Curs elementar de drept roman , Cluj-Napoca, 1922, pp. 93-94.
3. E. Lupan, Introducere în dreptul civil , ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2003, pp. 11-13;
4. E. Cuq, Manuel des institutions juridiques des Romains , ed. Plon, Paris, 1928, pp. 5-84
5. Gh. Beleiu, Drept civil român, ed. Universul Juridic, Bucureș ti, 2004, p. 1-70.
6. Vl. Hanga , Drept privat roman, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1978, pp. 230-231
7. P. F. Girard, Manuel élémentaire de droit romain , ed. Rousseau et Cie, Paris, 1929, pp. 141-146