Fenomenul corupției în Republica Moldova

Corupția ca generalitate

Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți fie aleși), în scopul obținerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii.

Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent întâlnită în societate și este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea, deturnarea și folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor morale și legale.

Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații, publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

Corupția din diferite sectoare

Corupția poate apărea în multe sectoare precum administrații publice, companii private sau chiar ONG-uri. Cu toate acestea, numai în instituțiile controlate în mod democratic, există un interes al publicului (proprietar) să dezvolte mecanisme interne de combatere a corupției.

Guvernul și sectorul public:

Corupția din sectorul public include corupția proceselor politice, a agențiilor guvernamentale precum poliția cat și corupția proceselor de alocare a fondurilor publice pentru contracte, subvenții și angajare.

Corupția politică:

Corupția politică este abuzul de putere publică, de funcție sau de resurse ale oficialilor guvernamentali pentru câștig personal, pentru deturnare de fonduri, solicitare sau oferire de mită. De asemenea, este considerat corupție politică actul unor oficiali de a se menține în funcții prin schimbarea abuziva a unor legi. Studiile sugerează că fenomenul corupției poate avea și consecințe sociale - cetățenii cărora li se cere mită sunt mai puțin probabili să se identifice cu țara sau regiunea lor de origine.

Corupția din forțele de poliție:

Corupția din organele de poliție reprezintă un abuz de funcție pentru obținerea de beneficii financiare, câștiguri personale sau avansare în carieră. Aceste abuzuri pot urmării blocarea unei anchete sau un arest selectiv. O formă comună de corupție a poliției este solicitarea sau acceptarea mitei pentru a nu raporta rețele de traficanți de persoane, droguri sau alte activități ilegale. Un alt exemplu îl reprezintă încălcarea de către agenți de poliție a codul de conduită, în scopul de a asigura condamnări pentru anumiți suspecți - inclusiv prin utilizarea probelor falsificate. Mai rar, anumiți ofițeri de poliție pot participa ei înșiși în rețele de crimă organizată. În cele mai multe orașe există departamente speciale pentru a investiga corupția internă a poliției sau greșelile de anchetare.

Corupția judiciară:

Corupția judiciară se referă la abateri ale judecătorilor legate de corupție, prin primirea sau darea de mită, condamnarea necorespunzătoare a criminalilor condamnați sau judecarea argumentelor în mod părtinitor. Corupția guvernamentală a justiției este prezentă în multe țări în curs de dezvoltare, deoarece bugetul este aproape complet controlat de către executiv. Acesta din urmă subminează separarea puterilor în stat, deoarece creează sistemului judiciar o dependență financiară critică. Buna distribuire națională a cheltuielilor guvernamentale privind sistemul judiciar este subiectul economiei constituționale. Corupția din sistemul judiciar poate fi folosită de guvernul de la putere și pentru a oprima partidele de opoziție în detrimentul cetățenilor.

Este important să se facă distincție între două metode de corupție a sistemului judiciar: guvernul (prin planificări bugetare și diverse privilegii) și mediul privat. Corupția din mediul judiciar poate fi dificil de eradicat complet, chiar și în țările dezvoltate.