Fenomenul de dublă impunere

ABREVIERI

Metoda creditarii totale – MCT

Metoda creditarii partiale – MCP

Organizatia natiunilor unite – ONU

Consiliul economic si social al natiunilor unite - ECOSOC

INTRODUCERE

Ca urmare a dezvoltării şi perfecţionării mijloacelor de producţie şi a tehnologiilor, adâncirea diviziunii sociale a muncii, lărgirii pieţei, amplificării schimburilor de marfuri intermediate de bani dincolo de graniţele statului, extinderea şi diversificarea tranzacţiilor cu efecte comerciale şi hărţii de valoare, apar tot mai frecvent situaţii in care acelaşi individ se afla in legatura politică, economică sau socială fata de doua sau mai multe state.

În condiţiile economiei contemporane, circulaţia liberă a capitalurilor este o realitate, iar numeroase persoane fizice şi juridice desfasoara activităţi diverse, din care obţin venituri sau deţin averii în mai multe ţări.

Întrucât fiecare dintre statele în cauză poate revendica jurisdicţia fiscală, parţială sau totală asupra persoanelor în cauză, acest fapt generează coexistenţa mai multor sisteme fiscale complementare, determinând astfel o dubla sau uneori multipla impozitare a veniturilor respective.

Cunoaşterea temeinică a practicii fiscale internaţionale are o importanţă deosebita in realizarea procesului de lărgire a cooperării ecoomice si financiare dintre acestea. Dubla impunere juridică poate deveni la un moment dat, o piedică în amplificarea relaţiilor economice,financiare,de credit dintre diferite ţări.

Astfel dubla impunere reprezintă o problemă mondială perpetuă, ce generează creşterea presiunii fiscale şi apariţia evaziunii fiscale, frânează desfăşurarea activităţii economice, diminuează atractivitatea investiţională şi, ca rezultat, minimizează resursele financiare atrase de la agenţii economici în bugetul de stat.

2. Cauzele fenomenului dublei impunerii internaţionale.

În plan internaţional se disting două concepţii principale, care pot coexista chiar şi în interiorul aceluiaşi sistem fiscal, fie că se aplică la impozite distincte, bazate pe două importante principii de impozitare distincte : principiul teritorilaităţi impozitelor şi principiul universalităţii impozitelor sau al veniturilor mondiale .

Principiul teritorilaităţi impozitelor, care are la bază criteriul sursei sau originea veniturilor, sunt supuse impunerii veniturile (salarii, profituri, dobânzi,etc.) având sursa pe teritoriul asupra căruia statul care a adoptat această concepţie îşi exercită suveranitatea fiscală. Elementul hotărâtor îl constituie sursa veniturilor, sau locul unde se află situată averea care face obiectul impunerii, iar nu destinatarul acestora.

Concepţia teritorilă prezintă avantaje pentru operatorii economicidin statul respectiv în sensul că aceştia sunt ezoneraţi de la impozitare pentru veniturile realizate în străinătate, aplicarea principiului teritorialităţii costituind satfel mijlocul cel mai radical de a evita riscurile dublei impuneri.

Printre dezavantaje pot fi enumerate imposibilitatea acoperirii deficitelor înregistrate în străinătate din beneficiile realizate în ţară, precum şi impozitarea redistribuirii către asociaţi a beneficiilor unei societăţi pentru veniturile provenind din străinătate.

Potrivit concepţiei mondiale sau globale, care are la bază criteriul rezidenţei (domiciliului fiscal) sau al naţionalităţii contribuabilului, sunt supuse impunerii toate veniturile şi bunurile persoanelor fizice şi juridice având rezidenţa sau sediul în statul care a adoptat această concepţie, indiferent de unde provin aceste venituri, respectiv unde se află situate bunurile în cauză. În această situaţie interesează persoana căreia îi sunt destinate veniturile sau care este proprietara averii, în calitate de contribuabil şi nu sursa acestora.