Fenomenul Finanțării Terorismului

Potrivit art.2 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului , “terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici:

a)sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive;

b)au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

c)vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;

d)produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.”

Faptele săvârşite de entităţile teroriste sunt sancţionate dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei;

b) atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra factorilor materiali;

c) urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.

În conformitate cu art. 3 din acelaşi act normativ, actele de terorism sunt de natură transnaţională, dacă:

“a)sunt săvârşite pe teritoriul a cel puţin două state;

b)sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii, conducerii sau a controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat;

c)sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care desfăşoară activităţi pe teritoriul altui stat;

d)sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanţiale pe teritoriul altui stat.”

De cele mai multe ori, teroristul este cetăţeanul statului A, dar are naţionalitatea statului B, acţionează împotriva statului C, cu arme procurate din statul D de intermediari din statul E, doreşte ca actele sale să se bucure de o publicitate cât mai mare cel puţin în aceste state, să capteze interesul mijloacelor mass-media şi simpatia conaţionalilor săi.

În esenţă, obiectivul principal al terorismului, care reprezintă cel mai periculos fenomen al crimei organizate transnaţionale, este de intimidare a populatiei sau de a obliga un guvern sau o organizatie internationalã sã facã sau sã se abtinã de a efectua vreo actiune. În general, terorismul este o acţiune a unui grup organizat, motivat etnic sau religios în ceea ce face şi mai rar consta in acţiunea disperată a unor persoane izolate.

Obţinerea de profit este, în general, obiectivul altor tipuri de crimă organizată. În timp ce diferenta de scopuri finale între fiecare dintre aceste activitãti poate ajunge la o anumitã limitã, organizatiile teroriste au nevoie de sprijin financiar pentru a-si atinge scopurile. O grupare teroristã de succes, asemeni unei organizatii criminale, este necesar sã fie capabilã sã construiascã si sã mentinã o infrastructurã financiarã eficientã.

În general, finanţarea terorismului are douã surse principale:

a) prima sursã este sprijinul financiar acordat de cãtre statele sau organizaţiile cu o infrastructurã suficient de mare sã colecteze şi sã facã disponibile fondurile cãtre organizaţia teroristã. Asa numitele state-sponsori ai terorismului au ajuns în declin în ultimii ani si au fost în mod treptat înlocuite cu alte modalitati de sustinere. O persoanã fizicã cu suficiente resurse financiare poate de asemenea furniza fonduri substantiale grupãrilor teroriste. Osama bin Laden, de exemplu, propietar al unor fabrici, a contribuit cu sume semnificative din averea sa la înfiintarea si sprijinirea retelei teroriste Al-Qaeda;

b) a doua sursã majorã de fonduri pentru organizatiile teroriste este reprezentatã de câstigul indirect din activitãti care genereazã venituri.

Ca si în cazul organizatiilor criminale, venitul unei grupãri teroriste poate fi obtinut din infractiuni sau alte activitãti ilegale.

Dupã atacurile teroriste din New York, s-a instituit necesitatea de a se combina eforturile si experienta în rãzboiul contra finantãrii terosismului. Aceasta permite observarea mai clarã a mozaicului creat prin finantarea terorismului si circulatia fondurilor teroriste suspecte. Grupãrile teroriste diferã de alte organizatii criminale în functie de motivatie si scopul urmãrit. În fapt, spre deosebire de grupurile de crimã organizatã care vizeazã, în primul rând, obtinerea de venituri si multa discretie, grupãrile teroriste, de obicei, “nu au scopuri financiare”, ci de impunere printr-o larga publicitatea a ideologiei lor, folosind violenta, amenintarea si intimidarea.

Trǎsǎturile fenomenului de finanţare a terorismului.

Pentru finanţarea terorismului, sursa de fonduri sau de finanţare este adesea “legitimǎ”, iar scopul final nu este in mod obligatoriu atragerea de mai multe fonduri. Apelurile cãtre comunitate de a solicita şi colecta fonduri în diverse scopuri declarative, dar false, sunt metode foarte eficiente pentru strângerea de fonduri ce susţin terorismul. Adesea o astfel de colectare de fonduri este desfãşuratã în numele organizaţiilor cu statut caritabil sau organizaţii de binefacere, ce se poate adresa comunitãţii, în special prin sensibilizarea sentimentelor patriotice, umaniste, naţionale, istorice, etc. Membrii comunitãţii sunt convinşi cã dau bani pentru o cauzã bunã. În majoritatea cazurilor, caritatea este aparent legalã pentru comunitatea care dã fondurile respective.