Filosofie Juridică - Petre Andrei

Petre Andrei

Petre Andrei (n. 29 iunie 1891, Brăila - d. 4 octombrie 1940, Iași) a fost un savant, sociolog, filosof, profesor și om politic, membru post-mortem (1991) al Academiei Române. Voluntar în Primul Război Mondial, a fost profesor la Catedra de Sociologie a Universității din Iași, deputat din partea Partidului Național-Țărănesc, subsecretar de stat și apoi ministru în mai multe guverne din România interbelică.

Începutul carierei unui mare savant

Petre Andrei s-a născut pe 29 iunie 1891 în orașul Brăila. Urmează cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila, iar în 1910, după ce obține singura bursă disponibilă pentru acel an, începe cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași. Profesorii Dimitrie Gusti și Ion Petrovici sunt impresionați de calitățile tânărului student, oferindu-i acestuia distincția „Magna cum laude” la finalizarea studiilor, la 15 iunie 1913. Obține o nouă bursă pentru continuarea studiilor doctorale și se specializează la Universitatea din Berlin, unde urmează cursul de logică și istoria filosofiei al profesorului Alois Riehl, dar și la Universitatea din Leipzig, unde frecventează cursurile predate de Wilhelm Wundt, Eduard Spranger, Ernst Cassirer, K. Schmidt.

Deși era scutit de serviciul militar, fiind orfan de tată și singurul susținător al familiei, se înrolează ca voluntar în Primul Război Mondial în Regimentul 38 Infanterie din Armata Română. A absolvit cursurile Școlii de Ofițeri de Rezervă de la Târgoviște și a fost repartizat la Regimentul 13 "Ștefan cel Mare" și participă la luptele de la Oituz, Slănic și Valea Cașinului, în care se distinge prin acte de bravură, fiind decorat cu „Steaua României”, „Coroana României” și „Crucea de război cu bare”.

Imediat după Primul Război Mondial, obține doctoratul cu teza Filosofia valorii. Devine profesor în învățământul liceal și predă la mai multe licee ieșene între care și Liceul Național, iar începând cu 1 decembrie 1922 este profesor la Catedra de sociologie a Universității din Iași. Ca profesor, se numără printre cei care se opun introducerii politicii în Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți, un adversar al extremismului, atât fascist, cât și bolșevic.

Intră în politică în Partidul Național-Țărănesc, alături de numeroase personalități ale culturii și științei, iar între 1928 și 1933 este deputat, calitate în care se remarcă prin activitatea parlamentară bogată, talentul oratoric și inițiativele legislative. Este numit pe rând subsecretar de stat la Departamentul Agriculturii și Domeniilor în perioada 13 iunie 1930- 10 octombrie 1931, , decan al Facultății de Litere și Filosofie din Iași între iunie - noiembrie 1932, subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor în perioada 12 august 1932 - 13 noiembrie 1933 și ministru al Educației Naționale între 5 decembrie 1938 - 3 iulie 1940. În această din urmă calitate inițiind, printre altele, o lege de organizare a învățământului superior.

In data de 28 iunie 1940, in calitate de ministru al educatiei si membru al Consiliului de Coroana, Petre Andrei a votat pentru cedarea fara rezistenta armata a Basarabiei, Bucovinei de Nord, Tinutului Herta si a Tinutului Buceag. Ceilalti 19 romani care au votat alaturi de Petru Andrei pentru cedarea fara rezistenta armata a teritoriilor romanesti au fost: Constantin Anghelescu,Constantin Argetoianu, Ernest Ballif, Aurelian Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Christu, Mitiță Constantinescu, Mihail Ghelmegeanu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Hortolomei, Ioan Ilcuș (Ministru de război), Ion Macovei, Gheorghe Mironescu, Radu Portocală, Mihai Ralea, Victor Slăvescu, Gheorghe Tătărescu (prim ministru), Florea Țenescu (șeful marelui Stat Major al Armatei).