Finantarea cultelor religioase din România și din Uniunea Europeana

Potrivit ultimelor sondaje efectuate pe teritoriul României , peste 78% din populația țării este de religie creștină ortodoxă, iar pentru a asigura și libertatea celorlalte culte a fost promulgată Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, prin care se recunosc un număr de 18 clute religioase.

În România, fiecare cult are propriul sistem de finanţare și nu există impozite pe cult, însă statul prevede în bugetul său bani pentru susținerea cultelelor în activitățile lor considerate ca fiind de utilitate publică.

Cele 18 culte recunoscute sunt egale în privinţa drepturilor de finanţare din partea statului sau a autorităţilor publice centrale şi locale, cu respectarea principiului proporţionalităţii, principu care avantajează în mod clar reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române, deoarece ajutorul financiar pe care statul îl acordă este stabilit în raport cu numărul de credincioşi ai cultului respectiv şi cu nevoile reale de subzistenţă pe care acesta le are în principal pentru cheltuieli de funcţionare, pentru constituirea şi conservarea patrimoniului imobil, pentru activităţi sociale, culturale, de filantropie şi educative în care se implică cultul respectiv. În legea 489/2006 se prevede că, în general, cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor acestora se vor acoperi din veniturile proprii dobândite şi utilizate în conformitate cu statutele lor.

Pentru a se finața cultele pot stabili contribuţii benevole din partea enoriașilor lor, pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară și pentru sprijinirea implicării acestora în cazuri de filantropie. Susţinerea financiară a cultelor se realizează în primul rând prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor.

Conform Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, numărul posturilor personalului clerical pentru care statul sprijină salarizarea prin alocarea unui fond de la bugetul de stat, pentru fiecare cult religios, se aprobă anual de Secretariatul de Stat pentru Culte, pe baza propunerilor conducerii cultelor religioase recunoscute, ţinând-se seama de numărul de adepți ai fiecărui cult, precum şi de fondul alocat în acest scop. În principiu statul român participă şi la salarizarea personalului de cult cu un anumit procent, privilegiind unităţile de cult care sunt în dificultăţi financiare. De asemenea autorităţile locale, la cererea cultelor, pot participa financiar la susţinerea activităţii acestora, și se pot implica în dezvoltarea activității unui cult sub diferite forme. O altă formă, ajutor material indirect, constă în faptul că statul acordă cultelor facilităţi fiscal şi avantaje în natură iar legea permite ca 2% din impozitul pe venit să fie atribuit asociaţiilor non-profit sau cultelor. Codul fiscal prevede o exonerare de impozit pentru activităţile lucrative ale cultelor prin care sunt finanţate construcţiile destinate activităţilor cu caracter religios, activităţi de conservare şi restaurare a imobilelor, activităţi religioase sau educative. Sunt scutite de impozit clădirile aparţinând cultelor recunoscute, cu excepţia celor care sunt folosite pentru activităţi economice.

Având în vedere cele mai sus specificate se pot identifica două forme de finanțarea a cultelor în țara noastră, respectiv finanțarea directă, se referă la salarizarea personalului de cult, acordarea unor subvenții pentru funcționarea entităților cultuale, finanțarea construirii de lăcașe de cult și finanțarea restaurării, întreținerii și administrării acestora, și finanțarea indirectă se referă la acordarea de către stat a unor facilități și exonerări de impozite și taxe.

În principiu cultele religioase beneficiază de o finanțare din partea statului deoarece lor prin lege li se recunoaște caracterul de interes public sau de utilitate publică a activităţii desfățurate, de asemenea se admite că acestea răspund unei nevoi sociale ce nu ar putea fi îndeplinită în alt mod. Totodată cultele sunt implicate și în activități sociale și educative recompensând nevoile de interesului public pentru ajutorul financiar dat.

Din punct de vedere al conducerii cultele beneficiază de autonomie în cadrul suveranităţii statale însă uneori aceasta este afectată de interese financiare. În mai multe rânduri statul a diminuat direct sau indirect patrimoniul Bisericilor, cu precădere în epoca comunistă, şi deși ulterior au fost luate măsuri de compensare, acestea în timp si-au pierdut caracteristica de recompensă devenind finanțarea asumată de stat.

În contextul agitaţiei care s-a creat în legătură cu finanţarea Bisericii şi a cultelor religioase din România de către stat, la sfarsitul anului 2016, trebuie să spunem că acest lucru nu este nicidecum unic în Europa motiv pentru care se pot prezenta situaţia privitoare la ajutorul financiar al statului către cultele religioase în ţări europene.