Folosirea Constatărilor tehnico-științifice și a Expertizelor în Cazul Infracțiunii de Pruncucidere

Scopul activităţii respective îl constituie valorificarea urmelor şi a mijloacelor

materiale de probă descoperite la locul faptei sau cu ocazia examinării

persoanelor suspecte în vederea stabilirii adevărului, întrucât din practica judiciară

a reieşit că expertiza criminalistică este calea principală prin care se ajunge la autorul pruncuciderii şi la complicii săi în situaţia participaţiei penale.

Nu vom aborda aspectele care vizează latura tehnică, alcătuită din etapele

obligatorii de parcurs în vederea dispunerii şi efectuării constatării tehnico-ştiinţifice

sau expertizei criminalistice, deoarece sfera de interes se dirijează către rezultatul acestora şi modul în care contribuie la realizarea probaţiunii judiciare.

Genurile de constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize criminalistice care

se pot dispune sunt determinate de categoriile de urme ridicate de la faţa locului,

astfel:

– biocriminalistică pentru urmele biologice de natură umană;

– chimice al căror obiect îl formează produsele sau substanţele folosite la

distrugerea cadavrului;

– traseologice în vederea investigării ştiinţifice a urmelor create de mijloacele

de transport, a celor create de corpul uman şi de instrumentele folosite

pentru suprimarea vieţii nou-născutului;

– dactiloscopică, antropologică, expertiza filiaţiei etc.

Din categoria expertizelor enunţate considerăm că cele biocriminalistice sunt primordiale datorită diversităţii de urme pe care le oferă infracţiunea analizată şi informaţiilor pe care le poate oferi pentru identificarea autorilor faptei.

Deşi urmele care constituie suportul expertizei biocriminalistice pot face obiectul

celei mai noi expertize denumită în mod convenţional „amprenta genetică” însă, datorită costurilor ridicate şi a tehnologiei respective insuficiente laboratoarele din România se procedează, într-o primă fază, la serologia clasică pentru investigarea urmelor biologice de natură umană şi apoi se apelează la amprenta genetică.

Din cauza faptului că pruncuciderea este catalogată ca o faptă penală în care

autorii nu sunt identificaţi cel puţin pentru stadiul incipient al anchetei, constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele criminalistice se efectuează în laboratoarele organului judiciar competent teritorial sau în alte laboratoare care au dotare tehnică adecvată.

Expertizele biocriminalistice se dispun pentru determinarea grupei sanguine,

a subgrupei, a factorului Rh şi a caracterului secretor sau nesecretor, fiind examinate în acest scop urmele de sânge, salivă, firele de păr ş.a.

Expertizele chimice se dispun în situaţiile în care există indicii că s-au

folosit asemenea produse ori substanţe pentru distrugerea cadavrului nou-născutului,

cum ar fi prezenţa unor flacoane a căror etichete sau conţinuturi atestă o asemenea substanţă ori resturi ale cadavrului care la examinarea medico-legală evidenţiază urmele specifice unui anumit toxic.

O astfel de expertiză se completează în mod fericit cu cea dactiloscopică

dacă la faţa locului au fost găsite urme papilare pe recipientul amintit sau pe

alte obiecte existente în perimetrul ce a făcut obiectul examinării criminalistice.

Este discutabilă expertiza dactiloscopică al cărei obiect l-ar putea forma

urmele de natură papilară prelevate pe cadavrul nou-născutului atunci când

există urme de violenţă care să ateste că suprimarea vieţii s-a produs prin diverse

manopere (sugrumare, lovire de corpuri dure etc.).

Cât priveşte constatarea tehnico-ştiinţifică şi expertiza traseologică aceasta se dispune în situaţia evidenţierii urmelor mijloacelor de transport, a celor de încălţăminte, a urmelor create de instrumentele folosite la suprimarea vieţii nou-născutului ş.a., a căror diversitate este o realitate crudă, dar adevărată, în peisajul infracţional autohton.

Expertiza filiaţiei se dispune pentru a stabili ascendenţii nou-născutului.

În pruncucidere până la identificarea mamei care a născut copilul şi a împrejurărilor

în care a survenit moartea produsului de concepţie, maxima potrivit

căreia „mater semper est“ rămâne suspendată, organul judiciar având la dispoziţie

numai un termen al ecuaţiei şi anume cadavrul noului-născut.