Fondul forestier al României

Pentru o mai bună înțelegere a celor ce urmează, consider că este necesară definirea noțiunilor de „fond forestier”și „pădure”, abordarea caracteristiclor, funcțiilor acestora, precum și stabilirea semnificațiilor și implicațiilor de natură juridică și legislativă ale acestora.

- Fondul forestier național

Potrivit Codului silvic , totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național.

Fondul forestier național este, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bun de interes național.

După forma de proprietate fondul forestier poate fi:

a) fond forestier proprietate publică a statului;

b) fond forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale;

c) fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice;

d) fond forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale.

Întregul fond forestier național este supus regimului silvic care constituie sistemul unitar de norme tehnice silvice, economice și juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecția și paza fondului forestier, în scopul asigurării gestionării durabile.

- Pădurile

Sunt considerate, în sensul Codului silvic, păduri și sunt incluse în fondul forestier național, terenurile cu o suprafață de cel puțin 0,25 ha, acoperite cu arbori, care în condiții normale de vegetație, ating o înălțime minimă de 5 m.

În raport cu funcțiile pe care le îndeplinesc, Codul silvic clasifică pădurile în două grupe funționale:

a) grupa I, formată din păduri cu funcții speciale de protecție a apelor, a solului, a climei și a obiectivelor de interes național, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului și a ecofondului, precum și pădurile din ariile naturale protejate de interes național;

b) grupa a II-a, formată din păduri cu funcții de producție si de protecție, în care se urmăresc realizarea masei lemnoase de calitate superioară și a altor produse ale pădurii, precum și, concomitent, protecția calității factorilor de mediu.

Gestionarea pădurilor din fiecare grupă se face în mod diferit în raport cu intensitatea și natura funcțiilor atribuite, stabilite prin amenjametele silvice.

În raport cu folosința lor, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, le clasifică în:

a) păduri de folosință forestieră, constituite din pădurile incluse în fodul național existent la data intrării în vigoare a actului normativ menționat și din vegetația forestieră de pe pășunile împădurite având consistența, stabilită în conformitate cu normele tehnice în domeniu, mai mare de 0,4;

b) păduri de folosință silvo-pastorală, constituite din vegetația forestieră cu consistența, stabilită în conformitate cu normele tehnice în domeniu, de cel mult 0,4, situate pe terenuri din afara fondului forestier național existent la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Rezultă că există o distincție între fondul forestier național și păduri, aceasta apărând din primele articole ale Codului silvic.

Astfel, fondul forestier național inculde:

a) pădurile;

b) terenurile în curs de regenerare și plantațiile înființate în scopuri forestiere;

c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate și terenuri neîmpădurite, stabilite în condițiile legii a fi împădurite;

d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje și culturi de plante-mamă;

e) terenurile care servesc nevoilor de producție silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori și arbuști ornamentali și fructiferi;

f) terenurile care servesc nevoilor de administrație silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului și producerii de furaje, terenuri date în folosință temporară personalului silvic;

g) terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și căi forestiere de transport, spații industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier;

h) iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice;

i) perdelele forestiere de protecție;

j) jnepenișurile;

k) pășunile împădurite cu consistența mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră.

Pădurile includ:

a) terenurile cu folosință de pădure curpinse în amenjamentele silvice de la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață, confrom operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii;

b) perdelele forestiere de protecție;

c) terenurile pe care sunt instalate jnepenișurile;

d) terenurile acoperite cu pășuni împădurite cu consistența mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră;

e) plantațiile cu specii forestiere din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare realizate pe terenurile proprietate publică a statului, care îndeplinesc condițiile includerii în categoria pădure.