Cuprins
- 1. Capitolul 1. Definiție și terminologie 3
- 2. Capitolul al II-lea. Principiul consensualismului 4
- 3. Capitolul al III-lea. Excepții de la principiul consensualismului 5
- 3.1. Forma cerută ad validitatem 5
- 3.2. Forma cerută ad probationem 6
- 3.3. Forma cerută pentru opozabilitate fața de terți 7
- CONCLUZII 8
- Bibliografie 9
Extras din referat
1. CAPITOLUL 1. DEFINIȚIE ȘI TERMINOLOGIE
În ceea ce privește definiția actelor juridice civile, există mai multe variante, astfel încât Codul civil o definește în funcție de tipul său (contract special): contractul de donație, de vânzare-cumpărare, schimb, locațiune, societate, mandat, comodat, împrumut, depozit, rentă viageră și tranzacție. De exemplu, definiția contractului de vânzare: Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Conceptul de act juridic civil are două semnificații și anume:
- act juridic în sensul operațiunii juridice (negociere), de exemplu, un testament și un acord de încheiere a unui contract de vânzare;
- un act juridic în sensul unui instrument de certificare, adică un document care constată manifestarea dorinței, adică suportul material care consemnează sau redă operațiunea juridică , de exemplu, un înscris care determină încheierea unui contract de vânzare.
Conceptul de „formă” al actelor juridice civile. De-a lungul istoriei, două sisteme principale au intrat în conflict: sistemul formalist și sistemul consensualist. Sistemul formalist, cu excepția cazului în care părțile își exprimă voința într-o anumită formă, nu recunoaște valabilitatea actului juridic; în acest caz, actul se numește solemn. În Codul civil nu există o consacrare expresă, cu caracter general a principiului consensualismului, dar acesta poate fi definit ca o regulă de drept potrivit căreia, pentru a produce efecte juridice, manifestarea de voință nu trebuie să îmbrace o formă specială.
În sens larg, prin „forma” unui act juridic civil, ne referim la condițiile formale pe care un act juridic civil trebuie să le îndeplinească, nu numai pentru validitatea sa (ad validitatem), pentru a dovedi existența și conținutul actului (ad probative), ci și pentru opozabilitatea actului respectiv față de terțele persoane.
Într-un sens restrâns, prin „forma” actelor juridice civile, înțelegem modul în care se exteriorizează voința internă a fiecărei părți a actului juridic, adică modul în care se exprimă consimțământul.
2. CAPITOLUL AL II-LEA. PRINCIPIUL CONSENSUALISMULUI
Ca regulă generală, pentru validitatea unui act de drept civil, indiferent de forma pe care o va lua expresia, voința părților care încheie actul trebuie exprimată sau externalizată. Cu alte cuvinte, problema formei actelor juridice civile este dominată de principiul consensualismului, potrivit căruia actele juridice civile sunt efectiv încheiate prin simpla exprimare a voinței părților, indiferent de forma în care aceasta este exteriorizată.
Consensualismul, la intersecția dintre tradiția normativă și informația revoluționară, folosește informațiile revoluționare pentru a spori împlinirea cuvintelor date și puterea voinței umane. El a ispitit un sistem de moralitate și idealism în mintea sa. Dar acest sistem este încă idilic. O altă legislație păstrează tradițiile românești și este mai formală sau realistă decât conceptul Codului nostru civil.
Nicio dispoziție legală nu exprimă principiul consensualismului. Aceasta este dedus prin interpretarea art. 948 (Codul civil) - Enumeră condițiile de validitate ale convențiilor - nu a menționat forma acesteia, așa că se presupune că forma consimțământului este irelevantă, insă exprimarea acesteia fiind obligatore în cazuri excepționale.
Se remarcă trei excepții de la principiul consensualismului:
- forma cerută pentru valabilitatea actului, ad validitatem;
- forma cerută pentru probarea actului, ad probationem;
- forma cerută pentru opozabilitatea actului față de terți.
Cu toate acestea, printre aceste forme stipulate de lege, se mai poate adăuga o formă: forma voluntară sau convențională convenită de părți pentru validitatea acțiunii. De exemplu, un acord între părți poate crea o obligație de a încheia un contract scris sau autentic. La începuturile sale, dreptul roman, nu a dat nicio valoare acordului simplu. Acordul trebuia să fie însoțit de formele solemne.
Bibliografie
I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII
1. Boroi, G. și Anghelescu, C. A. (2012) Curs de drept civil. Partea general. Ediția a II-a, revazută și adaugită. București: Editura Hamangiu;
2. Nicolae, M. (2017) Drept civil: teoria generală. Vol. 1.: Teoria dreptului civil. București: Editura Solomon;
3. Trușcă, P. și Trușcă, A. (2017) Drept civil - partea generala. București: Editura Universul Juridic;
4. Ungureanu C.T. (2013) Drept civil. Partea generală. Persoanele. Ediția a 2-a. București: Editura Hamangiu.
II. SITE-URI INTERNET
1. Revista.UniversulJuridic.ro [online] Clasificarea contractelor în accepțiunea noului Cod civil. Tița-Nicolescu G. Disponibil la adresa <https://revista.universuljuridic.ro/clasificarea-contractelor-acceptiunea-noului-cod-civil/2/#f16/> [Accesat la data de 21 ianuarie 2021];
Preview document
Conținut arhivă zip
- Forma actului juridic civil.docx