Formele controlului activității administrației publice

I Introducere

În administrația publică reforma presupune schimbări radicale în aspect instituțional și funcțional, ale principiilor de guvernare, ale metodelor utilizate și naturii raporturilor dintre administrație și cei administrați.

Statul tinde să-și atingă prin intermediul reformelor din administrația publică scopurile, implicând diferite instituții. Reforma administrației publice este un proces dinamic și, ca orice proces de reformă structurală și funcțională, el nu poate fi niciodată încheiat și desăvârșit.

Controlul administrativ reprezintă, în esență, mijlocul prin care se asigură funcționarea adecvată a „mașinii administrative”, prin îndeplinirea corectă de către organele administrative a sarcinilor ce le revin. În raport de poziția organului de control față de organul controlat, distingem între controlul administrativ intern și controlul administrativ extern. Activitatea de control desfășurată de către autoritățile administrative abilitate are menirea de autoreglare a acțiunilor realizate de organele competente ale sistemului, cât și structurile interioare ale acestor organe.

Administrația publică este o activitate și reprezintă acțiunea unor oameni, în scopul organizării și executării concrete a legii. Controlul asupra administrației publice permite verificarea activității administrației dacă aceasta corespunde cu normele stabilite de puterea politică. În administrația publică putem distinge un control parlamentar, control administrativ, control judecătoresc. Aceste trei puteri ale statului - legislativă, executivă și judecătoreasă- execută controlul asupra administrației publice.

Formele controlului în administrația publică centrală și locală pot fi clasificate după cum urmează:

1. În funcție de natura autorității care exercită controlul:

- controlul exercitat de autoritatea legislativă și de structurile, organele care țin de aceasta; - controlul exercitat de autoritățile judecătorești și de organele cu activitate jurisdicțională; - controlul exercitat de autoritățile administrației publice și de structurile din sistemul acestora.

2. În funcție de poziția organului de control față de cel controlat:

- controlul administrativ intern, se exercită de către funcționarii publici cu funcții de conducere din interiorul organului, asupra celor din subordinea lor sau de anumite compartimente ale acestui organ;

- controlul administrativ extern care se exercită de către autoritățile din afara administrației publice. Acest control poate fi exercitat fie de organe din sistemul autorității legislative, fie ale celei executive, fie ale autorității judecătorești.

3. În funcție de regimul juridic al controlului:

- controlul jurisdicțional, exercitat de instanțele judecătorești și de autorități administrative jurisdicționale;

- controlul nejurisdicțional, exercitat de toate celelalte autorități de control.

4. În funcție de sfera de cuprindere a controlului:

- control specializat pe o anumită temă, domeniu de activitate; - control complex sau general, pe mai multe sectoare de activitate.

Controlul poate privi numai legalitatea actelor și acțiunilor materiale ale celui controlat ori și oportunitatea acestora

II Scopul și obiectivele controlului

Scopul și obiectivele controlului administrativ sunt de a constata dacă stadiul și modul de îndeplinire a atribuțiilor legale, se desfășoară în baza legii, și operativ, el trebuie să aibă un rol activ, în vederea perfecționării activității controlate, inclusiv a legislației pe care se întemeiază activitatea verificată.

Menirea controlului este de a descoperii cauzele generatoare și condițiile favorizatoare ale abaterilor de la normele legale, în vederea înlăturării lor prin aplicarea măsurilor de corecție și sancționare, dacă este cazul, în scopul evitării producerii în viitor a altor abateri. În cazul autorităților și instituțiilor publice autonome, controlul vizează numai legalitatea activității și se realizează conform prevederilor legale.

Prof. Ioan Alexandru leagă controlul administrativ de verificarea modului de executare a deciziei administrative, ca fundament al bunei funcționări a administrației publice.

Aceasta este o perspectivă cu caracter de principiu pentru administrația publică, deoarece orice activitate administrativă nu reprezintă altceva decât punerea în practică a deciziilor administrative, ca motor al tuturor acțiunilor aparatului administrativ.

Indiferent dacă vorbim de activități cu caracter dispozitiv sau de activități cu caracter prestator, ambele sunt rezultatul procesului decizional din cadrul sistemului administrativ.