Formele răspunderii internaționale

1.Introducere

Raspunderea internationala a statelor a fost reglementata de ONU pentru statele membre in noiembrie 2001, in cadrul sesiunii 53 a Comisiei de Drept International. Seria de 59 articole incearca sa formuleze, in functie de codificare si dezvoltarea progresiva, regulile de baza ale dreptului international privind raspunderea statelor pentru actiunile proprii catalogate ca fiind incalcari ale normelor de drept international. Accentul este pus pe conditiile generale care fac un stat sa fie catalogat responsabil pentru incalcarea unor norme de drept international (acesta putandu-se realiza fie prin actiuni, fie inactiuni) si consecintele legale care rezulta. Articolele nu incearca sa definesca continutul obligatiilor internationale ce revin statelor, obligatii a caror incalcare ar da nastere responsabilitatii, aceasta fiind functia normelor primare de drept international.

Formele răspunderii internaţionale sunt avute în vedere într-o anumită măsură în reglementarea cuprinsă în proiectul de articole elaborat de Comisia de Drept Internaţional a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Una dintre aceste forme o constituie răspunderea statelor pentru faptele lor internaţionale ilicite.

Cât priveşte acest tip de răspundere art.28 din proiect precizeză că răspunderea internaţională a unui stat care îi este impusă acestuia printr-un act internaţional ilicit, potrivit dispoziţiilor din partea a-I-a, atrage după sine consecinţele juridice prevăzute în cea de-a doua parte a proiectului.

Cel de-al doilea tip de răspundere este reglementat în proiectul de articole referitor la consecinţele prejudiciabile care nu sunt interzise de dreptul internaţional ( în formularea de după 2001 “Prevenirea prejudiciilor transfrontaiere cauzate de activităţi periculoase”). Prevederile proiectelor de articole nu vor aduce atingere dispoziţiilor Cartei Organizaţiilor Naţiunilor Unite, ca organ politic are competenţă de a sancţiona anumite acte de ameninţare a păcii, încălcarea păcii sau acte de agresiune conform capitolului VII din Cartă, ceea ce a fost calificată în doctrină ca o formă a răspunderii internaţionale a statelor respectiv răspunderea politică a statelor.

Având în vedere distincţia făcută între “crime şi delicte” conform art.19 din proiect, în versiunea din 1996 s-a considerat că ar exista şi o răspundere penală a statelor, distincţie care a fost înlăturată din proiect, iar Statutul Curţii Penale Internaţionale consacră răspunderea penală a persoanelor fizice pentru cele mai grave crime internaţionale.

Unii autori afirmă şi existenţa răspunderii statelor pentru încălcarea normelor de drept internaţional umanitar, ori răspunderea pentru încălcarea normelor de drept internaţional al mediului sau pentru poluare. În acest context, ne referim la astfel de probleme de răspundere internaţională a statelor.

2. Formele răspunderii internaţionale a statelor

2.1. Răspunderea politică a statelor în dreptul internaţional, este angajată pentru un act ilicit de natură a atrage aplicarea de sancţiuni ( măsuri de constrângere ), împotriva statului delincvent, intervenind numai atunci când, prin fapta ilicită au fost violate acele obligaţii internaţionale “erga omnes”, de jus cogens, violări ale relaţiilor internaţionale, pacea, securitatea şi suveranitatea statelor. Sancţiunile aplicate în conformitate cu prevederile capitolului VII din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, sub forma măsurilor de constrângere de ordin economic şi altele şi pot fi economice şi chiar cu folosirea forţelor armate. De asemenea, pot fi luate poziţii dezaprobatoare, adoptarea unor rezoluţii în cadrul unor organizaţii internaţionale de condamnare ori dezavuare, constatarea faptei de către o instanţă internaţională, ruperea relaţiilor diplomatice etc.

Răspunderea politico-juridică a statelor presupune suportarea de către statul autor a unor sancţiuni ce pot fi concretizate într-o formă ce variază, de la simpla cerere de a pune capăt actului ilicit, până la sancţiuni dure, mergând până la folosirea forţei armate

În caz de agresiune se pot aplica şi alte sancţiuni cu caracter militar, care pot merge până la limitarea temporară a suveranităţii statului vinovat.

Câteva dintre măsurile politice internaţionale au fost acţiunile Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva Irakului, Afganistanului, Iugoslaviei, Angolei, Somaliei, Ruandei ş.a., toate acestea restabilind pe cât posibil situaţia lor internă şi internaţională. Alături de Organizaţia Naţiunilor Unite şi-au mai adus aportul în soluţionarea problemelor internaţionale şi Uniunea Europeană (U.E.), Consiliul Europei (C.E.) şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.E.).