Formele statelor antice, feudale și moderne

1) Definitia si caracteristicile statului

Statul este organizatia politica care detinand monopolul fortei de constrangere, al elaborari si aplicarii dreptului, exercita intr-o comunitate umana, de pe un anumit teritoriu, puterea suverana din societatea data.

-Statul constituie o organizatie politica a puterii suverane;

-Statul este unica organizatie politica catre detine monopolul fortei de constrangere si se poate sprijini, in exercitarea functiei, pe aceasta forta coercitiva;

-Statul este organizatia care detine monopolul elaborari si aplicari dreptului a carei respectare este garantata de stat prin forta coercitiva a sa.

Caracteristici definitorii ale statului.

1. Existenta puterii publice sau politice organizata in aparatul de stat.

2. Organizarea administrativ-teritoriala a populatiei constituita intr-o forma de comunitate umana.

3. Strangerea de la populatie de impozite si de alte taxe (biruri )

4. Elaborarea si aplicarea dreptului.

5. Suveranitatea de stat.

Suprematia este o caracteristica a puterii de stat care se refera la latura interna , ea exprimand faptul ca puterea de stat este superioara oricarei alte puteri interioare din stat.

Independenta , este al doilea aspect al categoriei univoce a suveranitati. Suprematia puterii de stat presupune in mod necesar neatarnarea fata de puterea altor state.

Premisele aparitiei statului

Schimbarile succesive in domeniul procurarii celor necesare traiului au dus la inlocuirea principalelor preocupari comune: vanatoarea, pescuitul, culesul, cu altele noi. Astfel omul primitiv face o cotitura de la economia pradalnica la economia productiva devenind producator. Aceste noi preocupari au permis o dezvoltare mai rapida a fortelor de productie. Descoperirea metalelor, mai ales folosirea fierului la confectionarea uneltelor, permit extinderea agriculturii pe suprafete mai mari. Dezvoltarea schimbului regulat de produse necesare dezvoltarii economiei de marfuri si a economiei banesti duce la aparitia unei categorii sociale noi - negustorii. Schimbarile profunde in sfera productiei umane au dus succesiv la aparitia inegalitatilor sociale. Noile preocupari economice sunt atat de productive incat permit producatorilor sa creeze si un surplus de productie, care poate fi insusit si de alte persoane. Apare posibilitatea transformarii oamenilor liberi in sclavi. Prizonierii de razboi se transforma in sclavi, iar sclavajul tinde sa devina o forta principala de munca. Toate acestea favorizeaza aparitia comunitatilor obstesti. Ea este compusa din mai multe familii si sunt conduse de mai marii familiilor inrudite. Apare dualismul pentru proprietate si anume: pamantul - pentru casa, gradina si cel arabil, sunt proprietati private, iar pasunile, padurile - proprietate colectiva. Urmatoarea forma pe care o cunoaste omenirea este democratia militara. Ea este axata pe formatiunea economica a comunitatii satesti dar duce o politica de jaf si pradaciune. Astfel bogatiile s-au acumulat tot mai mult in mainile unora, formandu-se o aristocratie gentilico-tribala. Seful lor dobandind tot mai multe prerogative iar puterea lui devenind ereditara.

2) Formele statului antic

Statele antice au cunoscut o varietate de forme de guvernamant si de regimuri politice. Ca forme de guvernamant, statele antice au fost, in majoritatea lor, monarhii.

In statele Orientului antic, in care monarhia era unica forma de guvernamant, ea purta denumirea de despotie oriental, de monarhie despotica. Intreaga putere de stat suprema era concentrate in mainile monarhului ereditar – faraon, imparat, rege etc., care era considerat stapan absolute al tuturor bogatiilor tarii si care avea drept de viata si de moarte asupra supusilor sai.

Aceasta concentrare excesiva a puterii de stat isi are explicatia in existent unui aparat de stat birocratic, in fruntea caruia se afla casa functionareasca si care se ocupa de organizarea lucrarilor publice legate de necesitatea irigarii pamantului. Un rol de prim ordin in viata politica a statului il juca si preotimea. De fapt, exista o impletire intre aparatul functionaresc si cel ecleziastic, insusi faraonul fiind considerat zeu. Statele Orientului antic, de regula, erau state teocratice.

Ca forma de guvernamant monarhia o gasim in statele grecesti, precum si la Roma. Aparuta in primele secole ale existentei Romei sub forma diarhiei ( dualism politic intre senat si imparat), monarhia se transforma in epoca dominatului intr-o monarhie nelimitata, imparatul roman fiind considerat stapan absolut si zeu inca din timpul vietii sale.

Tot sub forma unei monarhii a fost organizata si societatea geto-dacica de pe teritoriul patriei noaste inaintea cuceririi romane, ca, de pilda, sub Burebista si Decebal.

Forma de guvernamant republicana a existat mai ales in statele grecesti si la Roma. De regula, se disting republica aristocratic si republica democratic.

Republica aristocratica, care a dainuit in Sparta si la Roma, a insemnat concentrarea puterii in mainile aristocratiei militare si funciare. Astfel, in Sparta puterea suprema apartinea unui consiliu – gerusia – alcatuit din 28 de cetateni si un numar de efori. Adunarea poporului nu a jucat la Sparta un rol important.

In timpul republicii aristocratice la Roma, puterea de stat era concentrate in mainile senatului, reprezentand interesele aristocratiei sclavagiste. Adunarile poporului erau astfel organizate incat sa asigure preponderenta politica a nobilimii bogate.

Republica democratica a fost puternic dezvoltata la Atena. Toate problemele importante erau rezolvate de adunarea popular, alcatuita din cetateni liberi. Democratia ateniana excludea de la viata politica pe sclavi, meteci si femei. Cetatenii liberi in statul atenian reprezentau 35.000, in timp ce intreaga populatie numara 230-235 mii de cetateni.