Fotografia judiciară

Capitolul I

Aspecte introductive

Fotografia judiciara deține o poziție particulară bine conturată în ansamblul investigațiilor criminalistice. Adaptarea tehnicii fotografice la specificul procesului judiciar a reprezentat, indiscutabil, o necesitate obiectivă, tot așa cum apariția Criminalisticii, în calitate de știință juridică, a fost impusă de nevoia combaterii eficiente a infracțiunilor.

Investigația criminalistică a avut un prim suport tehnico-științific în metodele fotografice, deși realitatea demonstrează că utilizarea fotografiei de către serviciile de poliție a devansat-o.

Astfel, dacă procedeul fixării imaginilor fotografice este pus la punct (într-o formă apropiată de fotografierea modernă) de către Daguerre, în anul 1839, poliția belgiană a început să-l folosească în anul următor în închisoarea din Bruxelles.

Fotografia judiciara deține o poziție particulară bine conturată în ansamblul investigațiilor criminalistice. Adaptarea tehnicii fotografice la specificul procesului judiciar a reprezentat, indiscutabil, o necesitate obiectivă.

De la începuturile conturării Criminalisticii ca știința de sine stătătoare, autorii de specialitate și, firește, juriștii practicieni devin tot mai convinși de utilitatea fotografiei în activitatea justiției.

Rolul fotografiei judiciare și al înregistrărilor video în investigarea infracțiunilor

Principalele avantaje ale fotografiei judiciare:

A. Fidelitatea în fixarea și redarea imaginii locului faptei, a urmelor infracțiunii, a rezultatelor diverselor cercetări criminalistice de laborator, atât în radiații vizibile cât și invizibile.

B. Obiectivitatea în prezentarea datelor obținute prin mijloace criminalistice, fixate prin intermediul fotografiei asupra faptei și persoanei infractorului.

C. Rapiditatea și relativă simplitate de executare a fotografiilor, ceea ce permite urgentarea anchetei și, de aici, rezolvarea operativă a cazului.

Printre primele servicii specializate în fotografiere judiciară s-au remarcat cel din Chicago (1855) și cel al prefecturii poliției din Paris, înființată în anul 1872, a cărui activitate a fost îndeosebi perfecționată de celebrul Alphonse Bertillon, după anul 1879.

România s-a situat printre primele țări europene care au apelat la serviciile fotografiei judiciare, practicarea acesteia fiind semnalata încă din anul 1879, de către un serviciu specializat al poliției capitalei.2

În majoritatea țărilor anglo-saxone, inventatorul fotografiei este considerat Sir Fox Talbot, care a perfecționat, în 1844, procedeul fotografic pozitiv-negativ prin folosirea unei hârtii translucide. Ideile fundamentale ale fotografiei în culori au fost elaborate în anul 1869 de către francezii Ducos du Hauron și Charles Cros.

De la începuturile conturării Criminalisticii ca știința de sine stătătoare, autorii de specialitate și, firește, juriștii practicieni devin tot mai convinși de utilitatea fotografiei în activitatea justiției. Dacă recomandarea lui Hâns Gross, făcută în Manualul judecătorului de instrucție în sistemul criminalisticii de folosire a aparatului de proiecție în sălile Curții de Jurați va rămâne fără ecou în rândul magistraților, închistați, încă, într-un soi de conservatorism probator la sfârșitul secolului al XIX-lea, ea va fi reiterata cu și mai multă vigoare științifică în scurtă vreme.