Franciza

Franciza - metodă modernă de a începe şi de a desfăşura o afacere pe cont propriu, respectiv de a produce şi/sau comercializa, într-un anumit spaţiu, bunuri şi servicii care au fost lansate anterior cu succes în alte teritorii (pe alte pieţe). Din punct de vedere juridic, franciza este un contract între două sau mai multe persoane, având ca obiect acordarea unei concesiuni, prin care o persoană, numită beneficiar, primeşte de la o altă persoană - francizor – dreptul de a se angaja în producţia, ofertarea, vânzarea sau distribuirea unor bunuri sau servicii, conform unui anumit plan general de afaceri elaborat de francizor.

În mare măsură, franciza este un model economic ce are ca principal scop dezvoltarea unei afaceri existente, simultan cu minimizarea riscului. Orice studiu de specialitate demonstrează că rata de eşec în cazul afacerilor în franciză este aproape aceeaşi cu cea de succes al afacerilor începute pe cont propriu. Franciza este, de asemenea, un sistem inteligent de dezvoltare a unei idei comerciale ce si-a dovedit deja succesul. Multiplicarea respectivei afaceri se face prin utilizarea numelui de marcă recunoscut, a know-how-ului, a politicilor de marketing şi a experienţei acumulate, deci a întregii reţete de succes a afacerii. Beneficiarul se obligă ca în schimbul acestor avantaje să-l răsplătească pe francizor cum se cuvine.

Francizor poate fi orice întreprindere ce oferă servicii sau produse de succes. Aceasta trebuie să impună şi să ofere o standardizare a modului de desfăşurare a activităţii şi să verifice succesul implementării afacerii prin intermediul unor locaţii-pilot. El trebuie să deasemenea să poată transmite toate aceste avantaje prin inrtermediul unui pachet de franciză, accesibil beneficiarilor.

Beneficiar poate deveni orice persoană fizică ce este dispusă să devină partener independent al francizorului şi care dispune de capitalul propriu neceasr sau este capabil să-l atragă de la alţi finanţatori pentru demararea şi derularea afacerii.

Franciza este de asemenea modalitatea prin care investitorul este scutit de riscurile înfiinţării unei afaceri. O afacere nouă poate implica costuri enorme sau pierderi uriaşe. Acest lucru este evitat prin cumpărarea pachetului de franciză, ce oferă toate informaţiile necesare începerii activităţii. De asemenea, dobânditorul francizei poate beneficia şi de cursuri de instruire, ce contribuie la diminuarea riscurilor de eşec.

O altă utilizare a francizei este în cazul in care se doreşte extinderea sau diversificarea unei afaceri existente. Franciza poate fi folosită si când se doreşte intrarea pe noi pieţe străine. Vânzarea către un subfrancizor a pachetului de franciză poate fi mult mai rentabilă decât o extindere teritorială, supusă unor riscuri enorme. Astfel, subfrancizorul devine un multiplicator al afacerii, şi bineînţeles al profiturilor companiei francizoare şi a beneficiarilor.

Dezvoltarea sistemului de franciză

Pentru a deveni cea mai de succes modalitate de a începe o afacere, precum şi una din cele mai sigure metode de dezvoltare a uneia existente, mecanismul francizei s-a dezvoltat de-a lungul timpului, suferind o metamorfoză completă. Personalităţi importante şi-au adus contribuţia la crearea sistemelor moderne de franciză.

Cuvântul franciză provine din franceza veche, însemnând un privilegiu, o libertate de acţiune. În acea perioadă franciza era privilegiul acordat unor întreprinzători de către suveranul sau lordul ţinutului, de a organiza pieţe, târguri sau expoziţii, de a opera feribotul sau alte utilităţi sau de a vâna sau pescui în zonele desemnate. Conceptul s-a dezvoltat când domnitorii sau regii au început să acorde francize pentru diferite operaţiuni comerciale, cum ar fi construcţia de drumuri, efectuarea de negoţ sau producţia de bere. De fapt, franciza era recunoaşterea de către suveran a unui drept de monopol asupra unor activităţi comerciale. De-a lungul timpului, franciza s-a materializat în concesionarea drepturilor de a vinde anumite produse. Cea mai veche astfel de afacere care este cunoscută a funcţionat în Germania, când anumite mărci de bere au acordat unor taverne dreptul de a vinde produsele lor. Acest tip de afacere este primul care utilizează franciza în felul în care o cunoaştem noi astăzi.

În SUA, primele francize au apărut ca subcontractări ale companiilor de căi ferate pentru construcţia de linii şi utilităţi, dar şi pentru construcţii de hoteluri, restaurante sau alte obiective private. Urmaşul lui John S. Pemberton, inventatorul cunoscutei băuturi Coca Cola, a dezvoltat ideea de franciză, oferind reţeta sucului altor companii producătoare în schimbul unor taxe procentuale. Cine dorea pe atunci să investească putea conta pe venituri nu tocmai mici. Franciza devenise în ţara tuturor posibilităţilor mijlocul prin care imposibilul devenea posibil. Un merit deosebit îi revine lui Isaac Merrit Singer, întemeietorul cunoscutei companii de maşini de cusut Singer. Acesta acorda în 1851 unor comercianţi drepturile de a vinde maşinile produse de el, iar în 1863 oferă licenţa producerii de maşini Singer altor companii. După acelaşi exemplu, General Motors începe în 1889 crearea unui sistem de distribuitori independenţi şi de service-uri autorizate, iar în 1901 apare compania de franciză Rexall, ce distribuie produse cosmetice.

Coca Cola, Singer, GM si Rexall formează cvartetul pionierilor în domeniul francizei, mulţi alţii urmându-le exemplul. Companii petroliere, producători de maşini, restaurante şi hoteluri urmează această cale de dezvoltare, obţinând un succes recunoscut. În SUA, la fiecare 30 de minute se deschide o nouă locaţie în franciză, în prezent existând peste 530.000 de astfel de locaţii şi peste 3800 de francizori. Între firmele cele mai prestigioase se numără McDonald’s, OBI, Eismann-Tiefkuhlkette, Martinizing, Shell, Agip, IS-Bjorn.