Funcția de Control a Parlamentului

Rolul deosebit al parlamentului în conducerea statală presupune nu numai elaborarea de legi, stabilirea direcţiilor de activitate, formarea de organe de stat ci şi controlul. Realizarea controlului de către parlament prezintă o mare importanţă, iar acest control este necesar ,deplin şi se manifestă diferenţiat.

El este necesar deoarece parlamentul ca organ de stat căruia poporul îi delegă funcţia deliberativă, trebuie să constate, direct, cum sunt respectate şi aplicate Constituţia şi legile, cum autorităţile statale îşi realizează rolul ce-l au în mecanismul statal.

Controlul exercitat de către parlament este un control deplin. De principiu,el se întinde asupra întregii activităţi desfăşurate potrivit constituţiei şi legilor,Parlamentul având dreptul de a anula acte ilegale, de a revoca organe de stat sau înalţi funcţionari, a căror activitate este nesatisfăcătoare.

În acelaşi timp acest control este diferenţiat atât în funcţie de natura activităţii controlate,cât şi de poziţia în sistemul statal a autorităţii controlate. Aceasta explică nuanţările din dispoziţiile constituţionale precum si diversitatea formelor şi mijloacelor de control.

Controlul parlamentar cuprinde activităţi, organe de stat, acte normative. El se exercită fie direct de către întregul parlament, fie de către una din camerele sale(in sistemul bicameral), fie prin alte mijloace şi forme de control Constituţia României conţine multe dispoziţii în acest sens, printre care menţionăm:obligaţia Avocatului Poporului de a prezenta celor două camere ale Parlamentului rapoarte(art.60), răspunderea politică a Guvernului(art.109),obligaţia Guvernului de a prezenta în cadrul controlului parlamentar informaţiile şi documentele cerute(art.111)

Dreptul de control al parlamentului asupra executivului este o posibilitate de manifestare a opoziţiei în legătură cu guvernul care, de regulă, reprezintă majoritatea parlamentară.).

a.Controlul parlamentar exercitat prin dări de seama,mesaje,rapoarte, programe.

Acesta este un mijloc de control direct asupra activităţii autorităţilor statale. Potrivit Constituţiei unele organe de stat au obligaţia de a prezenta parlamentului sau uneia din camerele sale mesaje,rapoarte,dări de seamă,programe. Au asemenea obligaţii constituţionale şefii de state,şefii de guverne, anumite autorităţi ale statului. Folosirea termenului control este mai mult convenţională,marcând exigenţa unor raporturi între aceste înalte autorităţi publice.

De exemplu, Parlamentul României, ascultă anual mesajul Preşedintelui României cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii(art.88 din Constituţie),ascultă şi aprobă programul Guvernului(art.103 din Constituţie), ascultă anual raportul Curţii de Conturi(art.140 din Constituţie),ascultă rapoartele Avocatului Poporului(art.60 din Constituţie).

b.Controlul exercitat prin comisiile parlamentare.

In sens larg, toate comisiile parlamentare pot efectua control, dar aceste funcţii sunt, de regulă, încredinţate unor comisii de anchetă sau comisii speciale. Aceste comisii speciale, de anchetă, au deseori puteri cvasijudiciare, citează martori care au obligaţia legală de a compărea în faţa comisiei şi de a răspunde.

Procedeul este foarte răspândit în S.U.A, iar sistemul a condus uneori la abuz, citându-se în acest sens Comisia McCarthy(1952-1953).Constituţia României consacră şi ea comisiile de anchetă prin articolul 64 alin.(4).

c.Controlul exercitat prin întrebări şi interpelări.

Întrebările sunt cereri adresate de către deputaţi sau senatori organelor de stat în legătură cu activitatea analizată în parlament sau cu orice alte probleme sociale, economice, culturale, juridice. Prin întrebări se cer anumite informaţii,precizări etc. Regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului României stabilesc că întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaţie este exactă,daca Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg să comunice Camerei informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată.

Interpelările se deosebesc de întrebări atât prin importanţa lor sporită, cât şi prin regimul lor juridic deosebit stabilit de către regulamentele parlamentare.Regulamentul Camerei Deputaţilor arată că interpelarea este o cerere adresată Guvernului prin care se solicită explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne şi externe.Intrebările pot fi adresate Guvernului, miniştilor sau altor conducători ai administraţiei publice, iar regulamentele parlamentare stabilesc reguli privind forma sub care sunt formulate, conţinutul, timpul în care pot fi formulate(ziua, orele), conţinutul şi durata timpului de răspuns, timpul pentru replică; anumite efecte juridice.Interpelările pot fi formulate de unul sau mai mulţi parlamentari precum şi de un grup parlamentar Interpelarea se face în scris,cu indicarea obiectului ei, fara nici o dezvoltare(la Camera Deputaţilor) sau cu motivare(la Senat).