Funcțiile mass-media

Ce funcţii majore îndeplinesc mijloacele de informare în masă?

Cele trei funcţiuni menţionate de către analistul politic Harold Lasswell sunt: (1) supravegherea lumii pentru prezentarea evenimentelor aflate în derulare, (2) interpretarea sensului evenimentelor şi (3) socializarea indivizilor în mediul lor cultural . Acestor trei funcţiuni trebuie să li se adauge o a patra: manipularea deliberată a proceselor politice. Modul în care cele patru funcţiuni se manifestă afectează existenţa indivizilor, a grupurilor, a organizaţiilor sociale, precum şi desfăşurarea politicilor autohtone şi internaţionale. Să analizăm fiecare funcţiune în parte.

1. Supravegherea

Supravegherea presupune două scopuri majore. Pentru ansamblul comunităţii politice, supravegherea „publică" poziţionează luminile^publicităţii asupra unor indivizi, organizaţii şi evenimente selecţionate de către mass media. Această publicitate poate transforma problemele respective în preocupări pentru politicieni şi pentru marele public. Ea poate determina expunerea unor nevoi politice şi ocultarea altora. De asemenea, îi poate obliga pe politicieni să reacţioneze faţă de situaţii în care, altfel, opiniile lor nu ar fi transmise. Pentru cetăţenii obişnuiţi, în calitatea lor privată, supravegherea „privată" îi informează despre evenimentele aflate în desfăşurare. Deşi ar putea conduce la activităţi politice, funcţia sa primară este aceea de a răspunde nevoilor unor persoane şi întrebărilor altora. Mass media, aşa cum a observat Marshall McLuhan, sunt „extensii senzoriale" ale indivizilor care nu pot să observe în mod personal şi direct majoritatea evenimentelor care îi interesează pe ei şi comunitatea din care fac parte".

Supravegherea publică

Supravegherea publică are relevanţă politică pentru că ridică probleme civice şi pentru că stimulează trecerea la acţiune. Oamenii de presă determină care sunt „ştirile" momentului -ce evenimente politice vor fi urmărite sau ignorate. Opţiunea lor afectează persoanele şi întâmplările care vor avea şansa să intre în centrul atenţiei pentru discuţiile şi activităţile politice1. Fără captarea atenţiei mass media, persoanele şi evenimentele urmărite la ştiri pot să rămână fără urmări sau pot avea consecinţe reduse în cadrul procesului decizional şi pentru indivizii implicaţi în acest proces. împrejurări ce ar putea fi tolerate atât timp cât ar rămâne ascunse pot cu mare uşurinţă să devină intolerabile dacă sunt puse sub lupa atentă a publicităţii. Iată de ce politicienii, care încearcă să capteze sau să evite publicitatea vor să programeze ori să structureze evenimentele gândindu-se la efectele mediatice.

Următorul exemplu prezintă puterea publicităţii de a conduce la acţiuni publice. La 19 iunie 1979, o clinică din Chicago extrem de controversată, descrisă în ziarul Tribune din Chicago ca fiind cea mai mare organizaţie de prescris reţete din zonă, şi-a închis definitiv porţile. Motivul acestei decizii a fost seria de reportaje publicate în jurnalul mai sus menţionat consacrate activităţilor clinicii. în momentul dezvăluirii faptului că respectiva clinică distribuia cantităţi enorme de sedative primejdioase precum şi alte medicamente sub masca tratării stresului şi a obezităţii pacienţilor, şase doctori au părăsit în grabă instituţia, forţând suspendarea activităţilor. Ca urmare a faptelor prezentate în ziar, a început un proces la Curtea de Justiţie, în care spitalul era acuzat de violarea Actului practicilor medicale din Illinois. Asociaţiile medicale din Illinois, Chicago şi din întreaga Americă au luat măsuri pentru a asigura o mai bună protecţie a publicului faţă de reţetele exagerat de încărcate prescrise de medicii lipsiţi de etică. Pentru că spitalul din Chicago avea filiale în Miami şi Atlanta, oficialităţile din respectivele localităţi, alertate de reporterii de la Tribune, au început investigaţii similare2.

în vara anului 1979, în Chicago şi în întreaga Americă apăruseră multe alte organisme de prescriere a reţetelor. Dacă mass media le-ar fi făcut publicitatea cuvenită, s-ar fi luat măsuri pentru închiderea tuturor. Fără o supraveghere publică din partea mijloacelor din informare în masă, ele au continuat să existe. Desigur, nu toate formele de publicitate mediática sunt benefice. în multe cazuri, percepţia eronată şi angoasele răspândite de mijloacele de informare au subminat încrederea în politicile benefice, în persoanele demne de încredere şi în multe produse de calitate. Costurile umane şi economice au fost enorme3.

Teama de publicitate poate reprezenta o forţă la fel de mare în luarea unor măsuri ca şi expunerea publică. Politicienii şi liderii comunităţii de afaceri ştiu ce dezavantaje le pot aduce subiectele nefavorabile şi se poartă în consecinţă, fie ascunzând subiectul, fie cerându-şi scuze în mod public pentru faptele lor şi exprimându-şi regretele, prin confesiuni în presă. Astfel, în 1987, când utilizarea marijuanei ajunsese o problemă, o dată cu eşecul nominalizării judecătorului Douglas Ginsburg la conducerea Curţii Supreme, o serie întreagă de oficialităţi au mărturisit păcate similare sau au susţinut public că nu folosiseră niciodată acest drog. Efectele majore ale supravegherii publice pot să apară indirect din impresiile create de articolele apărute în presă. Dacă ele insistă asupra crimelor şi corupţiei dintr-o zonă apropiată, locuitorii din acel cartier se mută în suburbii, părăsind oraşul, lăsându-1 şi mai vulnerabil în faţa primejdiilor şi lipsindu-1 de beneficiile provenite din taxe. Speculaţiile despre posibila apariţie a unor conflicte internaţionale sau a unui embargou asupra petrolului îi pot speria pe investitori şi generează fluctuaţii pe pieţele financiare autohtone sau internaţionale sau în schimburile de produse. De aici pot apărea importante consecinţe economice (şi, prin urmare, politice).

Mass media nu numai că aduc problemele în atenţia publicului, ci ele pot să şi condamne anumiţi oameni sau anumite evenimente la anonimat, neacordându-le atenţie. Lipsa prezentării se poate datora faptului că oferta de informaţii depăşeşte capacitatea de transmitere a acelui mijloc de informare. Ziarele au un anumit spaţiu disponibil pentru ştiri; constrângerile temporale în cazul emisiunilor de radio sau televiziune sunt şi mai acute. De asemenea, mass media ignoră unele probleme care nu par interesante pentru a fi transmise, pe baza unor criterii jurnalistice general acceptate sau pentru că nu captează atenţia jurnaliştilor. încercările conştiente de a suprima informaţiile pe criterii ideologice sau politice sunt un alt factor, mai puţin practicat, pentru limitarea reprezentării.Timp de mai mulţi ani, criticii sociali de orientare stângistă au acuzat o mare parte a jurnaliştilor americani de utilizarea puterii de selectare a ştirilor în scopul de a întări valorile clasei mţjlocii albe şi pentru a suprima opiniile socialiste. Ei susţin că aceste opţiuni perpetuează cu bună-ştiinţă exploatarea capitalistă a maselor. Criticii mai susţin că mass media suprimă în mod intenţionat informaţiile privitoare la produsele primejdioase, cum ar fi alcoolul sau tutunul, şi cele ce se referă la activităţile periculoase din punct de vedere social al marilor companii, răspunzătoare pentru poluarea apei şi a aerului ori pentru bunurile de larg consum periculoase4 .