Funcțiile parlamentului

Sistemul functiilor Parlamentului

Functiile semnifica rolul Parlamentului, iar procedurile constitutionale sunt mijloacele tehnice pentru indeplinirea rolului sau. Exista discutii cu privire la functiile Parlamentului si clasificarea acestora. In mod conventional se considera ca fiind principale functii ale Parlamentului:

- reprezentarea;

- recrutarea personalului guvernamental si altor persoane care urmeaza sa indeplineasca unele prerogative;

- determinarea cadrului general al politicii externe;

- declansarea procedurii judiciare fata de anumite persoane;

- informarea;

- controlul;

- deliberarea;

O precizare preliminara se impune cu necesitate: toate functiile Parlamentului interactioneaza asa incat separarea lor este artificiala si are o valoare exclusiv didactica. Astfel, prin unele dintre procedurile de informare se exercita si controlul, eficacitatea controlului si a deliberarii presupune informare, iar valoarea deliberarii se masoara prin control.

Potrivit art.58 alin.1 Parlamentul indeplineste o functie de reprezentare el fiind " organul reprezentativ suprem al poporului roman ", dispozitii care se completeaza cu cele ale art. 2 alin.1: " suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative ". Parlamentul este un asemenea organ reprezentativ, si inca cel suprem, fiind purtatorul de cuvant al Natiunii.

Parlamentul, in conditiile prevazute de Constitutie si de alte legi, indeplineste functia de recrutare a unora dintre functionarii publici sau a altor persoane investite cu prerogative publice. Astfel, prin votul de incredere el investeste membrii Guvernului (art. 85 alin.1), alege Consiliul Suprem al Magistraturii (art. 132) si numeste membrii Curtii de Conturi (art. 139 alin.4), numeste pe o perioada de 6 ani judecatorii Curtii Supreme de Justitie (art. 124 alin.1), fiecare Camera numeste cate trei membrii in Curtea Constitutionala (art. 140 alin.2), Camerele , in sedinta comuna, numesc pe directorul Serviciului Roman de Informatii (art. 62 lit.g) etc.

Functia de directionare a politicii externe, pe care majoritatea parlamentelor contemporane o indeplinesc, a fost multa vreme rezervata in exclusivitate executivului. Ea este insa si trebuie sa fie una din functiile oricarui parlament. In exercitarea acestei functii Parlamentul ratifica unele din tratatele internationale si isi constituie o comisie speciala de politica externa cu importante atributii. Functia judiciara a Parlamentului este explicit dimensionata prin cateva prerogative: incuviintarea retinerii, arestarii, perchezitionarii sau trimiterii in judecata a parlamentarului (art. 69); punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei, pentru inalta tradare (art.84 alin.3); solicitarea urmaririi penale a membrilor Guvernului, pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor (art. 108 alin.2)

Unele functii, prin amploarea si importanta lor, reclama o examinare detaliata: informarea, controlul, deliberarea.

FUNCTIA DE INFORMARE

Intr-o democratie pluralista legislativul si executivul trebuie sa se informeze mutual pentru folosul reciproc. Parlamentul nu-si poate indeplini cu eficienta functia sa deliberativa decat daca actioneaza in cunostinta de cauza. Dar informarea este o conditie esentiala si pentru indeplinirea cu eficacitate a functiei de control parlamentar. In raport de prevederile constitutionale procedeele de informare pot fi grupate in mijloace aflate la dispozitia cetatenilor, mijloace aflate la dispozitia parlamentarilor, mijloace aflate la dispozitia Camerelor si mijloace rezervate initiativei Guvernului.

Informarea la initiativa cetatenilor - petitiile

Dreptul de petitionare a fost reglementat ca drept fundamental (art. 47) si in acest sens cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice - inclusiv Parlamentului - prin petitii , iar autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.