Funcțiile Trezoreriei

Funcţiile trezoreriei

Economia unei ţări nu poate funcţiona fără bani. Banii sunt necesari deoarece înlesnesc schimbul de mărfuri, mijlocesc crearea produsului naţional brut, repartiţia, circulaţia şi consumul acestuia. Banii sunt un instrument de salarizare a muncii prestate, prin intermediul lor se exercită controlul financiar – bancar şi ţinerea contabilităţii.

Finanţele publice sunt reprezentate în România printr-un sistem complex de relaţii economice prin care se asigură formarea şi repartizarea fondurilor publice de resurse financiare.

Prin intermediul finanţelor publice, statul român repartizează o parte însemnată a produsului intern brut generând o dată cu aceasta unele efecte utile societăţii româneşti în general, unor grupuri sociale sau unor persoane luate individual.

Intervenţia statului în economie, cu ajutorul finanţelor, îndeplineşte un rol activ şi nu are un caracter neutru, aceasta punând în evidenţă rolul finanţelor publice în economia de piaţă.

Impactul finanţelor publice asupra economiei se manifestă pe de o parte sub forma utilităţilor puse la dispoziţia membrilor societăţii româneşti, care influenţează mărimea şi structura acumulării de capital, consumului total privat şi public, individual şi social, iar pe de altă parte se manifestă şi sub forma redistribuirii veniturilor şi averii în rândurile populaţiei si întreprinzătorilor, aceasta realizându-se cu ajutorul impozitelor şi taxelor, urmată fiind şi de o a doua redistribuire ce se realizează pe calea alocaţiilor bugetare, a subvenţiilor şi transferurilor de resurse de la fondurile publice la diverşi beneficiari.

În contextul modificărilor importante intervenite, după anul 1990, în rolul şi structura sistemului bancar, precum şi schimbările de concepţie privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare în sectorul public , au condus la concluzia că realizarea atributelor finanţelor publice în condiţiile economiei de piaţă se asigură numai dacă se dispune de sisteme proprii de organizare, care să permită intervenţia promptă în toate fazele de execuţie.

Un astfel de sistem de organizare a urmăririi acţiunilor finanţelor publice îl reprezintă trezoreria ,concepută într-un sistem unitar de organizare la nivel central şi teritorial.

Funcţiile generale ale trezoreriei statului

Termenul de trezorerie a apărut în cadrul unei lungi evoluţii istorice, care a condus pentru început, la identificarea cu noţiunea de bani publici, iar mai târziu, la crearea şi centralizarea unei instituţii sub o autoritate unică desemnată să asigure respectarea ansamblului de reguli specifice casieriei şi contabilităţii publice.

Termenul de trezorerie este folosit în două sensuri. Astfel, pe de o parte, el serveşte la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci când se vorbeşte de ”situaţia trezoreriei” sau de ”deficitul trezoreriei” , iar pe de altă parte, el serveşte la desemnarea unei administraţii publice, ca instituţie.

Cele două sensuri ale termenului sunt legate între ele şi vizează şi funcţiile pe care le îndeplineşte trezoreria.

Trezoreria, ca administraţie este serviciul public, însărcinat cu gestiunea fondului public, în sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre încasările generatoare de lichidităţi şi plăţile exigibile dintre veniturile publice şi cheltuielile publice, finanţarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice şi altele,toate acestea concurând la asigurarea echilibrului monetar şi a echilibrului general al economiei.

Funcţiile trezoreriei publice sunt astăzi influenţate de diversificarea şi complexitatea rolului statului modern, care au impus regândirea şi redimensionarea fluxurilor monetare prin instituţia trezoreriei.

Funcţia originală a trezoreriei este cea atribuită de către finanţele clasice care considerau trezoreria ca o casierie ,unde sunt depuse şi gestionate fondurile statului si ca o bancă, cu activitate de credit pe termen scurt, însărcinată să echilibreze în orice moment intrările şi ieşirile de fonduri. Aceasta corespunde definiţiei corecte a trezoreriei.

În finanţele moderne, la funcţiile de casă şi de bancă ale trezoreriei se adaugă şi cea a controlului asupra ansamblului de activităţi ale statului. Trezoreria tinde să devină un instrument de procurare a resurselor, alături de resursele bugetare şi de cele de împrumut.

Astăzi, vorbim în mod curent de resursele de trezorerie, ca de o categorie specială a resurselor financiare publice, care se formează în cadrul activităţii trezoreriei şi se reflectă numai în contabilitatea publică.

Activitatea care se manifestă distinct în exercitarea funcţiilor tradiţionale ale trezoreriei (de casier public şi de bancă a sectorului public) se bazează pe două principii:

1. Centralizarea fondurilor publice

2. Gestionarea Fondurilor publice