Functionarea Parlamentului European

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Functionarea Parlamentului European.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Augustin Fuerea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

I. Istoric 3
I. 1 Scurt istoric al infiintarii si functionarii Parlamentului european… 3
II. Functionarea Parlamentului European 7
III. Concluzii 9
BIBLIOGRAFIE 10

Extras din document

I. Istoric

I. 1. Scurt istoric al infiintarii si functionarii Parlamentului european

Ideea unei uniuni intre popoarele, natiunile europene, respectiv crearea unui Parlament europeana a aparut cu secole in urma (mai precis secolele XVII-XVIII), fiind tratata si dezvoltata de catre filosofi, scriitori, regi, imparati, istorici, juristi, politicieni si oameni de stiinta de pe batranul continent.

In 1693, William Penn (primul guvernator al Pennsylvaniei) intr-una din operele sale a elaborat un proiect al Uniunii Europene, scopul acestei uniuni trebuind sa fie asigurarea pacii si a bunastarii locuitorilor din Europa.

In secolul XVIII abatele francez Saint-Pierre vorbeste in opera sa “Le project depaix perpetuelle” (1713) despre crearea unei confederatii europene, care sa aiba un congres ca organ permanent format din delegatii tuturor popoarelor.

La congresul de pace de la Paris din 1849, celebrul scriitor francez Victor Hugo prevestea ca, “va veni ziua aceea cand vom trai ca cele doua grupari imense Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei sa-si dea mana peste oceanul care ii imparte si prin aceasta isi vor schimba stapanul multe produse si va inflori comertul si industria” isi exprima convingerea ca noua Europa va dispune de un senat care va avea un rol asemanator cu parlamentul englez

In 1919, contele austriac Richard Nikolas Coudenhove-Kalegri a pus bazele Uniunii Paneuropene, care avea scopul de a unifica cele 26 democratii (formale) existente la acea vreme in Europa, intr-o federatie dupa modelul Uniunii Panamericane, “Statele Unite ale Europei” urmand sa reprezinte o noua grupare de puteri pe langa puterile deja existente (SUA, Anglia, Rusia, Japonia).

Dupa cel de al doilea razboi mondial, statele democratice occidentale, fata de conceptia invechita a reprezentarii statelor strict la nivel guvernamental, si-au dat seama ca institutiile democratiei trebuie sa apara si la nivel international, motiv pentru care noile organizatii internationale au inceput sa functioneze cu adunari parlamentare formate din delegati ai parlamentelor nationale. Astfel Uniunea Europei Occidentale (UEO, 1995), Organizatia Tratatului Atlanticulii de Nord (NATO, 1949) si Consiliul Europei (1949) sunt primele organizatii internationale, care au cate un parlament format din deputati delegati din parlamentele nationale.

Pe baza planului privind anfiintarea “Uniunii Montane” elaborat in 1950 de ministrul de externe francez Robert Schuman impreuna cu consilierul lui, Jean Monnet, sefi de stat si guvern din Germania, Olanda, Italia, Belgia, Luxemburg, dupa un an de negocieri, in 27 martie 1951 au parafat, iar la 18 aprilie 1951 ausemnat la Paris Tratatul de infiintare a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), tratat ce a intrat in viguare in 23 iulie 1952 si marcheza inceputul comunitatilor europene.

Pe data de 25 martie 1957 in Capitoliul de la Roma are loc semnarea tratatelor de infiintare ale Comunitatii Economice Europene (CEE) si Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) (intrate in viguare la 1 ianuarie 1958) de catre cele 6 state fondatoare ale CECO.

Tot in 1957, prin “Conventia relativa privind organele comunitare comune”, cele trei comunitati au dobandit doua organe comune: Curtea de Justitie si Adunarea Comuna. Potrivit “Tratatului de Fuziune” intrat in viguare in 1967 a avut loc unificarea organelor principale ale celor trei comunitati, urmand ca noile organe sa fie: Parlamentul Eurpean, Comisia Europeana, Consiliul Ministerial si Curtea de Justitie.

Dupa infiintarea CEE si EURATOM, Consiliul Ministrilor a ajuns organul legislativ principal, iar atributiile Adunarii Comune, care in 1962 si-a schimbat denumirea in Parlament European, nu au fost extinse, desi activitatea in general a crescut, intrucat noul organ deservea trei organizatii internationale.

Intre 7 si 10 iunie 1979 au loc primele alegeri generale si directe pentru desemnarea memebrilor Parlamentului European cu o participare de cca. 61% din partea electoratului. Pana la aceasta data, membrii parlamentului comunitar erau desemnati din randul parlamentarilor nationali.

La 1 iunie 1981, odata cu aderarea Greciei, numarul parlamentarilor a crescut la 434, iar din i ianuarie 1986, dupa aderarea Spaniei si Portugaliei, la 518.

Actul Unic European (AUE) din 1986 (intrat in viguare din1987) este primul tratat care a adus o revizuire generala a dreptului comunitar originar. Pana la adoptarea acestui document, singura procedura legislativa in care era implicat Parlamentul era procedura consultativa. AUE a adus doua noi proceduri (procedura avizarii si cea a cooperarii) ce necesitau implicarea Parlamentului si a extins domeniile unde treabuia aplicata procedura consultativa (transport, cercetare, protectia mediului inconjurator).

Fisiere in arhiva (1):

  • Functionarea Parlamentului European.doc

Alte informatii

Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor