Funcționarul public în dreptul penal

Funcționarul public în dreptul penal

Articolul 175, alin. 1 din Legea nr. 286/2009, ne spune că funcționarul public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești, exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură, exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

Conceptul de funcționar public în lumina noului Cod penal

Autorul, in studiul de fata, clarifica si propune o noua abordare, exhaustiva, a noțiunii de funcționar public, așa cum reiese si din dispozițiile art. 175 noului Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, in analogie cu alte acte normative: Codul penal in vigoare, Cod de procedura penala, Constituția României, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, etc., prezentând, spre finalul lucrării, o clasificare a funcționarului public asimilat în lumina prevederilor art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, analizând, totodată, anumite neajunsuri si necorelări din conținutul termenului de "public" si propune de lege ferenda anumite îmbunătățiri in sfera conceptului examinat. Întrucât nu intenționam sa ne substituim interpretării date de autor asupra problemei de drept reținute spre analiza in acest articol, va prezentam, cu titlu exemplificativ, câteva paragrafe din acest studiu:

(...) Spre deosebire de legea penala în vigoare, care in art. 147 definește noțiunea de funcționar public în același text cu noțiunea de funcționar, noul Cod penal renunță la noțiunea de funcționar, astfel încât, în principiu, acesta va beneficia de același regim juridic penal ca al oricărei persoane fizice responsabile penal (cu anumite excepții expres prevăzute de lege, exemplu, infracțiuni de corupție si serviciu comise de alte persoane - art. 308 din noul Cod penal.) sau vătămată prin infracțiune, după caz.(...)

(...) Calitatea de funcționar public este folosită de legiuitor fie pentru a desemna subiectul activ nemijlocit calificat al unor fapte penale, cum este cazul, de exemplu, infracțiunilor de: omisiunea sesizării (art. 267 din noul Cod penal), cercetarea abuziva (art. 280 din noul Cod penal), supunerea la rele tratamente (art. 281 din noul Cod penal), tortura (art. 282 din noul Cod penal), represiunea nedreapta (art. 283 din noul Cod penal), asistența și reprezentarea neloială (art. 284 din noul Cod penal), fie pentru a desemna subiectul pasiv calificat al altor infracțiuni, precum ultrajul (art. 257 din noul Cod penal), ultrajul judiciar (art. 279 din noul Cod penal).