Furtul

Furtul simplu

Noţiune şi definiţie

Furtul simplu constă, potrivit alin. 1 al art. 208 c.p.,în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fară consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.

Obiectul juridic special

Furtul are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la posesia şi detenţia asupra bunurilor mobile. Posesia exercitată de o altă persoană decât proprietarul bunului poate fi legitimă sau nelegitimă.

Posesia legitimă este aparată împotriva oricui, chiar şi împotriva proprietarului, care se face şi el vinovat de săvârşirea infracţiunii de furt, dacă se ia bunul, în condiţiile al. 1 art. 208 c.p., deoarece, potrivit al. 3 al aceluiaşi text, fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte faptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.

Posesia nelegitimă este şi ea apărată; un bun furat poate constitui, la randul său obiectul material al altui furt. Ocrotirea penală şi a posesiei nelegitime asupra bunurilor mobile este necesară.

Prin incriminarea furtului, legiuitorul a urmărit să ocrotească şi detenţia asupra bunurilor mobile. Deşi din punctul de vedere al dreptului civil există deosebiri esenţiale între posesie şi detenţie, totusi, din punctul de vedere al ocrotirii penale, ele sunt puse pe acelaşi plan.

Obiectul material

Infracţiunea de furt are ca obiect material bunul mobil, aflat în posesia sau detenţia altuia, asupra căruia se exercită acţiunea de luare.

Obiectul material al furtului se caracterizează în primul rând prin aceea că este un bun mobil. Prin “bun mobil” se înţelege bunul care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc în altul, fară a-şi modifică valoarea. Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Sunt bunuri animate: animalele şi pasarile domestice, precum şi vietuitoarele care trăiesc în stare naturală, dar se pot afla în stapanirea altei persoane. Neanimate sunt toate celelate bunuri, indiferent de starea lor fizică (lichidă, solidă sau gazoasă). Ne interesează dacă bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile sau indivizibile, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile.

Pot constitui obiect material al furtului părţi artificiale ale organismului uman (de ex. o proteză). Banii şi hartiile de valoare sunt considerate bunuri mobile şi, în consecinţă, pot constitui obiectul material al furtului.

Din cerinţa legii ca bunul să fie mobil rezultă că un bun imobil nu poate constitui obiectul material al furtului. Cu privire la un asemenea bun nu se poate concepe realizarea acţiunii de luare. În schimb parţi dintr-un asemenea bun, devenite mobile prin detaşare, pot constitui obiectul material al infractiunii.

Pot constitui obiect material al furtului arborii, recoltele - după ce au fost desprinse de pe sol, precum şi fructele – dupa ce au fost desprinse de pe tulpini.

Legea asimilează bunului mobil, în cazul furtului, şi orice energie care are valoare economică (art. 208 al. 2 c.p.). Pentru a fi considerată bun mobil şi a putea constitui obiectul material al furtului energia, trebuie să aiba valoare economica, adică trebuie sa fie susceptibilă de captare şi folosire pentru satisfacerea unei trebuinţe a omului. În cazul sustragerii de energie electrică prin ruperea sigiliilor aplicate pe contoarele electrice, fapta constituie furt calificat (prin efractie).

De asemenea, legea asimilează bunului mobil şi înscrisurile (art. 208 al. 2 c.p.). În lipsa unei precizări legale, prin “înscrisuri” trebuie să înţelegem nu numai acele acte scrise care au valoare probantă, ci şi orice alte înscrisuri care, având o valoare materiala independentă, fac parte din patrimoniul unei persoane, cum sunt manuscrisele, memoriile, jurnalele intime, corespondenţa etc.

Daca înscrisul este un act care dovedeste pentru dovedirea stării civile, legitimare sau identificare, furtul este calificat (art. 209 ultim al. C.p.).

Obiectul material al furtului poate fi şi un vehicul. În asemenea caz furtul poate fi savârşit fie în scopul însuşirii pe nedrept, fie în scopul folosirii pe nedrept. Furtul săvârşit în scopul folosirii pe nedrept nu poate avea ca obiect material decât un vehicul susceptibil de folosire. Vehiculul lipsit de aceasta aptitudine nu poate fi furat decât în scopul insuşirii pe nedrept.

Bunul mobil, pentru a putea constitui obiect al furtului, trebuie sa se afle, în al doilea rând, în posesia sau detenţia altei persoane decât faptuitorul în momentul săvârşirii faptei. Din această cerinţă a legii rezultă că nu poate constitui obiect material al furtului bunul care s-a aflat în momentul sustragerii, în posesia sau detentia faptuitorului. Un asemenea bun constituie obiectul material al abuzului de încredere, dacă faptuitorul şi l-a însuşit, a dispus de el pe nedrept sau a refuzat să-l resituie. De asemenea nici bunul abandonat – adică ieşit din posesia persoanei cu voia acesteia, şi nici bunul găsit – adică iesit din posesia altei persoane fără voia acesteia, nu pot constitui obiectul material al infractiunii de furt. Însuşirea unui bun abandonat nu poate constitui infracţiune. În ceea ce priveste bunul găsit, dacă găsitorul nu-l predă în termenul prevăzut de lege poate dispune de el ca de un bun propriu.