Garantarea Dreptului la un Proces Echitabil

Capitolul I: Conceptul de proces echitabil

Noţiunea de „proces echitabil” este una aproape imposibil de definit datorită condiţiilor speciale în care a aparut între constantele drepturilor si libertăţilor fundamentale în sistemele juridice contemporane. Evoluţia pe care au cunoscut-o garanţiile procedurale a fost mai întâi opera instanţelor britanice şi americane pentru ca, mai apoi, Curtea si Comisia europeană a drepturilor omului sa adauge aspecte noi la cele cunoscute anterior.

În mod evident însă, ideea de proces echitabil trimite la ideea de stat de drept, a cărui prima si esenţiala caracteristică consta în eliminarea arbitrariului si domnia legii. Aceste două obiective ale oricărui stat democratic sunt echivalente cu oferirea unor garanţii din ce în ce mai largi în materie procesuală, atât prin extinderea noţiunii de proces asupra unor domenii ce ţin de instanţele administrative ori disciplinare, cât şi prin delimitarea cât mai exactă a liniei de echilibru care trebuie să existe între protecţia drepturilor fundamentale şi alte interese ale statelor

În lipsa unei posibile definiţii, noţiunea de „proces echitabil” este frecvent utilizată pentru a desemna ansamblul drepturilor oferite justiţiabililor prin art.10 Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, expresia vizând ansamblul garanţiilor procedurale care permit punerea în valoarea drepturilor protejate. Importanţa acestor reguli de procedură nu trebuie subestimată deoarece nu este suficient a enumera anumite drepturi substanţiale protejate aşa cum o fac mai multe convenţii şi tratate internaţionale, ci trebuie gasite şi mecanismele de procedura prin care acestea să fie apărate. Prin protejarea dreptului la un proces echitabil, art.10 din Declaraţie vizează protecţia principiului preeminenţei dreptului, indisolubil legat de noţiunile de societate democratică si stat de drept.

Practica relevă rolul central pe care îl joaca art.10 în cadrul Declaraţiei: este vorba despre dispozitia cea mai frecvent invocata în fata organelor Curţii Europene si, în fata instanţelor naţionale. În acest context, Curtea admite că noţiunea de proces echitabil a cunoscut în jurisprudenţa sa una dintre cele mai remarcabile evoluţii, marcată în principal de importanţa acordată aparenţei şi de sensibilitatea crescută a publicului faţă de organizarea si administrarea justiţiei.

Ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede, în art.10, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva ei”.

Rezultă că, în accepţiunea Declaraţiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente şi anume: accesul liber la justiţie; examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege; publicitatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti.

Dreptul la un proces echitabil ocupă un loc special printre drepturile fundamentale recunoscute intr-o societate democratică, a cărui garantare este „consubstanţială” cu insăşi spiritul Declaraţiei. Unii autori, luand in considerare termenii utilizaţi in textele englez şi francez ale art. 10 din Declaraţie (fair hearing, cause entendie equitablement), afirmă că echitatea presupune o apreciere concretă a cauzei, iar pentru a avea de-a face cu o „audiere echitabilă” (fair hearing, cause entendue equitablement) trebuie indeplinite o serie de condiţii expres menţionate de art. 10 sau care rezultă implicit din formularea acestui text. Se face, in continuare, precizarea că dincolo de litera textului propriu-zis se enumeră garanţiile generale ale dreptului protejat, doctrina şi jurisprudenţa au „descoperit”, in substanţa acestuia o serie de „garanţii implicite” ale procesului echitabil, care intregesc conţinutul noţiunii de „audiere echitabilă” (noţiune inexistentă in textul in limba romană). Se dă şi un exemplu in acest sens, arătandu-se că una din condiţiile esenţiale pentru a exista o audiere echitabilă este insuşi „dreptul la acces la un tribunal”. Iar pentru respectarea acestei exigenţe este nevoie de o serie de alte garanţii implicite de o deosebită importanţă, cum ar fi: obligaţia de motivare a hotărarilor judecătoreşti, principiul egalităţii armelor, dreptul de a nu se autoacuza.